Brâncuşi, între lumină, zbor şi tăcere, la Balkanik Festival #13

Articol de arionmihaela, 28 august 2026, 14:10

Brâncuşi, între lumină, zbor şi tăcere, la Balkanik Festival #13

“Forme care tac / Forme care luminează” aduce în Parcul Tei două intervenţii contemporane inspirate de universul lui Constantin Brâncuşi.

În fiecare seară, între orele 21:00 şi 23:00, instalaţia monumentală ‘Pasărea (care nu atinge pământul)’ prinde viaţă prin video mapping şi sunet.

În anul în care se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, Balkanik Festival – Home of World Music #13 propune o întâlnire contemporană cu universul unuia dintre artiştii care au schimbat radical limbajul sculpturii moderne.

Între 28 şi 30 august, în Parcul Tei, proiectul ‘Forme care tac / Forme care luminează – Constantin Brâncuşi la Balkanik Festival’ aduce în mijlocul festivalului două intervenţii artistice care pornesc de la preocupări esenţiale ale creaţiei brâncuşiene – căutarea esenţei formei, verticalitatea, relaţia dintre materie şi lumină, zborul, durata şi tăcerea – şi le traduc în limbajul instalaţiei, al imaginii digitale, al sunetului şi al experienţei colective.

Proiectul este realizat în contextul programului ‘Brâncuşi150’, dedicat aniversării a 150 de ani de la naşterea artistului şi reinterpretării contemporane a moştenirii sale.

Pasărea (care nu atinge pământul)

Punctul central al proiectului este ‘Pasărea (care nu atinge pământul)’, instalaţie monumentală realizată de artista scenografă Raluca Pavel.

Cu o înălţime de aproximativ 3,5 metri, lucrarea porneşte de la forma aerodinamică a păsării şi de la una dintre cele mai fertile teme ale creaţiei lui Brâncuşi: zborul.

De-a lungul mai multor decenii, de la Măiastra la seria Pasărea în văzduh / Bird in Space, Brâncuşi a revenit asupra motivului păsării, concentrând progresiv forma şi îndepărtând detaliile anatomice până când corpul recognoscibil devine elan, ascensiune şi mişcare.

În 1923, artistul ajungea la prima Bird in Space, iar versiunile realizate ulterior în marmură, bronz şi ghips continuau cercetarea proporţiilor; nici cele nouă versiuni cunoscute în bronz nu sunt identice.

În locul reproducerii unei păsări, Brâncuşi urmărea sugestia zborului şi natura esenţială a formei.

‘Pasărea (care nu atinge pământul)’ continuă această întrebare într-un limbaj al prezentului. Instalaţia nu reproduce o lucrare brâncuşiană, ci porneşte de la principiul transformării realităţii recognoscibile într-o formă esenţializată. Capul şi aripile devin volume, goluri şi suprafeţe, iar structura verticală este construită pentru a exista în două ipostaze succesive.

În timpul zilei, Pasărea este un corp sculptural alb, mat, aflat în relaţie cu lumina naturală, vegetaţia şi spaţiul deschis al Parcului Tei. După lăsarea întunericului, începe transformarea.

În fiecare seară, între 21:00 şi 23:00, Pasărea prinde viaţă

Vineri, sâmbătă şi duminică, între orele 21:00 şi 23:00, instalaţia este activată printr-un video mapping creat de artistul multimedia Adistu.

Imaginea urmăreşte arhitectura sculpturii, îi accentuează volumele, pătrunde în golurile sale şi recompune prin lumină forma fizică, astfel încât obiectul static capătă mişcare şi durată.

Cunoscut pentru universurile sale experimentale construite la întâlnirea dintre geometrie fractală, structuri organice procedurale, inteligenţă artificială şi imagine digitală, Adistu a realizat instalaţii de video mapping pe palate, biserici şi turnuri medievale, în păduri şi peşteri, dar şi pe obiecte dintre cele mai neaşteptate. Lucrările sale au fost prezentate în peste 20 de ţări şi în contexte precum Berlin Festival of Lights, Boom Festival Portugal şi Anim’est.

La Balkanik, tehnologia devine un nou strat al sculpturii: lumina poate urmări conturul obiectului, îl poate fragmenta, prelungi sau face să pară că se desprinde de propria materie.

Experienţa vizuală este însoţită de un univers sonor construit din sintetizatoare, sunete de păsări şi texturi celeste, care extinde în spaţiu senzaţia de ascensiune. Sunetul, imaginea şi sculptura funcţionează împreună, iar Pasărea trece de la prezenţa albă şi tăcută a zilei la o apariţie luminoasă şi sonoră, care se transformă continuu în faţa publicului.

Relaţia dintre formă, material şi percepţie se află chiar în centrul cercetării lui Brâncuşi. Artistul a explorat sistematic posibilităţile lemnului, pietrei şi bronzului, iar în seria Bird in Space concentrarea formei ajunge atât de departe încât pasărea aproape că dispare ca reprezentare, lăsând în urmă sugestia zborului.

În acest sens, folosirea video mapping-ului în proiect nu încearcă să ‘modernizeze’ o operă a trecutului. Lumina devine un material contemporan de lucru, capabil să transforme percepţia aceleiaşi forme de la o secundă la alta.

Masa Tăcerii: câteva momente în care festivalul ascultă

Cea de-a doua intervenţie, ‘Masa Tăcerii’, mută reflecţia dinspre obiect către public.

În mijlocul unui festival construit în jurul muzicii, ritmului şi dansului, lucrarea creează un timp al încetinirii şi al ascultării. Publicul este invitat să participe la un ritual colectiv de prezenţă în care atenţia se deplasează, pentru câteva momente, de la spectacol către spaţiul comun, către oamenii din jur şi către sunetele care există deja în parc.

Tăcerea devine astfel material artistic şi contrapunct al festivalului. După concerte, bass, fanfare, voci şi mii de oameni aflaţi în mişcare, câteva minute de linişte pot modifica radical felul în care acelaşi spaţiu este perceput.

Cele două lucrări funcţionează împreună: Pasărea priveşte spre verticală şi mişcare, Masa spre timp şi prezenţă; una transformă forma prin lumină, cealaltă transformă spaţiul prin tăcere.

Brâncuşi privit dinspre 2026

Omagiul adus lui Constantin Brâncuşi la Balkanik porneşte de la o idee care apropie proiectul de însăşi practica artistului: o formă vie poate fi cercetată din nou şi din nou.

Brâncuşi revenea asupra aceloraşi teme, modificând proporţii, materiale şi raporturi. Fiecare dintre variantele Bird in Space era pentru el o lucrare distinctă, rezultatul unei noi cercetări a formei, nu simpla reproducere a celei precedente.

Această metodă intră firesc în dialog cu filosofia Balkanik Festival, care de-a lungul celor 13 ediţii a urmărit felul în care patrimoniul poate circula între generaţii şi geografii şi poate genera forme artistice noi. Muzicile tradiţionale întâlnesc producţia electronică, repertorii vechi sunt reinterpretate de artişti contemporani, iar practici transmise din generaţie în generaţie intră în conversaţie cu tehnologia şi cultura prezentului.

‘Forme care tac / Forme care luminează’ îl omagiază astfel pe Brâncuşi prin creaţie: sculptură, lumină, imagine digitală, sunet şi participare transformă principiile sale într-o experienţă construită pentru spaţiul public şi pentru publicul de astăzi.

Trei zile de muzici ale lumii, artă şi întâlniri pe malul Lacului Tei

Proiectul Brâncuşi face parte dintr-un program mult mai amplu al Balkanik Festival – Home of World Music #13, care are loc între 28 şi 30 august în Parcul Tei, pe aproximativ 16.000 mp de spaţiu verde, într-o ediţie care extinde experienţa festivalului de la scene până pe malul şi pe apa Lacului Tei.

Pe Lake Stage urcă Ladaniva, Zdob şi Zdub, Taraf de Caliu, Baba Zula, Shiran & Bakal, Bubliczki, Cumbuş Cemaat şi Kristijan Azirovic Orkestar, alături de premiera proiectului Romica Puceanu Reimagined, creat special pentru ediţia dedicată moştenirii uneia dintre cele mai importante voci ale muzicii lăutăreşti urbane româneşti.

Festivalul începe chiar din oraş, cu un alai condus de Kristijan Azirović Orkestar din Obor până în Parcul Tei, iar în Poieniţă muzica se construieşte şi spontan: Txana ÄŞba Huni kuin, reprezentant al comunităţii Huni Kuin din Amazonul brazilian, aduce sâmbătă cântece ceremoniale, rugăciuni şi poveşti transmise între generaţii, urmate de un jam session cu invitaţi.

Duminică, un Jam Session Lăutăresc îi invită inclusiv pe muzicienii din public să vină cu instrumentele şi vocile lor şi să intre în cerc

În jurul muzicii, Parcul Tei devine pentru trei zile galerie, atelier, târg şi loc de joacă: expoziţii şi instalaţii de artă contemporană, video mapping printre copaci, peste 45 de creatori şi expozanţi, demonstraţii de meşteşugărie în argint, cupru, lemn şi fier, talks, tarot şi ghicit în cafea, gastronomie internaţională şi un program amplu pentru copii şi familii.

Atelierele merg de la linogravură, colaj, pictură şi modelaj în lut până la upcycling de bijuterii, caligrafie, pictură în nisip, baloane uriaşe de săpun şi jonglerie, iar pe Lacul Tei publicul poate ieşi cu SUP-uri în cadrul activităţilor organizate de festival.

După ultimul concert, programul continuă prin Balkanik After Dark, cu două petreceri care duc muzicile festivalului mai departe în noapte.

În mijlocul tuturor acestor întâlniri, ‘Forme care tac / Forme care luminează’ creează un alt ritm: unul în care publicul se poate opri pentru câteva minute, poate privi o formă schimbându-se în lumină sau poate descoperi cât de diferit sună un festival atunci când începi, pentru o clipă, să asculţi liniştea.

foto- https://www.facebook.com/balkanikfestivalro