Bine de citit: Vara
Articol de razvanursuleanu, 30 iulie 2026, 10:16
Exercițiu simplu, alcătuiți portretul lui Albert Camus în culori magrebiene, folosind doar aceste trei citate din volumul “Vara”:
- “În vacarmul în care trăim, iubirea este cu neputință, iar dreptatea singură nu ajunge. Iată de ce Europa urăște ziua și tot ce știe să opună nedreptății este nedreptatea.”
- “Fugisem de noaptea Europei, de iarna chipurilor.”
- “În toiul iernii aflam, în sfârșit, că port în mine o vară de neînvins.”
xxx
Dacă timpul va trece la fel de repede cum a făcut până acum, se vor împlini iute o sută de ani de la acel scurt interviu pe care Albert Camus l-a acordat în timpul unui meci de fotbal dintre Racing Club de Paris și AS Monaco. Unul dintre primele lucruri pe care le-a spus scriitorul, în timp ce urmărea cu mare atenție partida, a fost “am fost și eu cândva portarul echipei Racing Universitaire d’Alger, care poartă aceleași culori cu Racing Club de Paris… ”
…și citind “Vara”, stimabile cititor, poate “vei avea prilejul să-ți dai seama de superioritatea reală a algerianului asupra francezului, adică de generozitatea sa nemărginită și de ospitalitatea sa firească.”
xxx
Bineînțeles că Albert Camus este un scriitor francez. La fel și Eugen Ionescu. La fel și Emil Cioran. Toți scriitorii din lume cred că au fost francezi, măcar pentru o vreme, mai puțin Dostoievski, în fața căruia Camus se înclină și spune “Zadarnic căutăm peisajele în marea literatură europeană de la Dostoievski încoace.”
Foarte adevărat, dacă îl excludem pe Camus… Pentru că în “Însemnări de iarnă despre impresii de vară”, Dostoievski a scris ce a văzut și a simțit în călătoriile sale prin Europa în timp ce era învăluit de căldura oferită de buștenii ce ard în șemineu, căldură plăcută dar artificială, și înfofolit într-un munte de blănuri, întrucât în iarna rusă, chiar și în toiul zilei, zăpada ce cade acoperă mai mereu cu
nerușinare soarele, iar atunci când acesta reușește să împingă un nor pentru a-și face loc, Petrogradul sau Moscova secolului al nouăsprezecelea nu prea au habar cum să-și anunțe locuitorii că a venit clipa să iasă din case…
Așadar fabulosul imperiul literar al lui Dostoievski și peisajele sale se termină cu mult înainte de țărmurile nordice ale Mediteranei, dar eu prefer să trec peste această graniță și să traversez marea, mai întâi pe sub soarele Greciei, apoi mai departe, către Alger și Oran, pe urmele Stăpânului Verii Nesfârșite, Albert Camus.
