Site-urile pentru adulți. Imaginile distribuite fără acord lasă urme în viața copiilor

Validarea online devine o formă de dependență emoțională

 Nevoia de apartenență și validare a adolescenților generează multe dintre comportamentele riscante care apar din dorința de a fi acceptați într-un grup. Like-urile, provocările și grupurile private funcționează ca forme de recompensă socială.

„Copiii care stau câte trei ore foarte cuminți în camera lor sunt, de multe ori, copii care își caută comunicarea și apartenența la un grup. Ei caută validarea pe care nu o găsesc acasă. Din această nevoie de apartenență ajung să intre în provocări periculoase și în grupuri unde sunt manipulați.” – Inspector principal de poliție Liliana Bulat

 Cercul vicios

Adolescenții amână să ceară ajutor chiar și atunci când devin victime ale șantajului sau bullyingului online. Rușinea, frica și teama de excludere îi determină să continue relația toxică sau să accepte noi compromisuri.

„Amână de frica pedepsei, de supărarea părinților. Amână de rușine,amână să iasă să ceară ajutor pentru că se simt vinovați.  Amână pentru că poate nu au încredere că ar putea cineva să îi susțină, să-i apere. Amână pentru că s-ar compromite definitiv în grupul respectiv. Ar închide orice cale de acces la grupul care, deși l-a rănit,tot e dezirabil. Se generează un cerc vicios. O buclă vicioasă.” – Diana Miron, psiholog și psihoterapeut

Distribuirea imaginilor personale fără acord este infracțiune

Numărul de cazuri  de distribuire a imaginilor personale fără consimțământ a crescut.  Multe dintre aceste situații pornesc din relații aparent banale sau din schimburi private între adolescenți. În momentul în care imaginile ajung pe grupuri sau platforme publice, efectele psihologice și sociale devin greu de controlat.

„Distribuirea pozelor personale fără acord este clar o infracțiune. Este prevăzută în articolul 226 din Codul Penal și în articolul 73 din Codul Civil, care protejează dreptul la imagine. Mulți utilizatori nu conștientizează că publicarea sau redistribuirea unor imagini fără acord are consecințe legale directe.”- Inspector principal de poliție Liliana Bulat

 Majoritatea platformelor oferă deja instrumente prin care utilizatorii își pot proteja conturile și imaginile.

„Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să păstrezi dovada. Faci screenshot-uri, strângi probele și apoi folosești butoanele de raportare și blocare. Aceste instrumente există pe toate platformele importante, fie că vorbim despre Facebook, Instagram, TikTok, WhatsApp sau Discord.”

Grupurile online folosesc nevoia de apartenență a copiilor

 Psihoterapeutul Diana Miron a explicat că adolescenții reacționează diferit față de adulți în astfel de situații, pentru că dezvoltarea emoțională și neurologică este încă incompletă. Dorința de apartenență devine mai puternică decât instinctul de protecție sau frica de consecințe.

„Copiii și adolescenții caută o formă de apartenență care devine aproape un drog emoțional. Fac orice pentru a rămâne în grupul respectiv. Chiar și atunci când își dau seama că au fost păcăliți, continuă să amâne momentul în care cer ajutor, pentru că se simt rușinați, vinovați și speriați.”

Multe dintre provocările virale și cazurile de șantaj online pornesc de la această nevoie de validare și apartenență.

„Copiii ajung victime în grupurile de Discord și în provocările periculoase pentru că își caută validarea în like-uri și apartenența la un grup. Li se spune că vor fi acceptați doar dacă fac anumite provocări live pe internet. În realitate, singurul care câștigă este infractorul care îi manipulează.”– Inspector principal de poliție Liliana Bulat

 Procesul de manipulare continuă după primul compromis făcut de victimă.

„În momentul în care infractorul câștigă încrederea copilului și obține informații personale sau imagini compromițătoare, începe șantajul. Din acel moment, copilului i se spune că, dacă nu continuă, imaginile vor fi distribuite pe internet. Este clipa în care victima simte că viața nu îi mai aparține.”- Inspector principal de poliție Liliana Bulat

 Părinții rămân principalul filtru de protecție

Nici poliția, nici platformele digitale nu pot înlocui supravegherea și implicarea adultului în viața copilului. Influența părinților scade puternic, însă, după începutul adolescenței, iar regulile introduse prea târziu au efect limitat. Lipsa limitelor în copilăria mică produce dificultăți majore mai târziu.

„Se întâmplă ca până pe la 10-12 ani copilul să stea acele trei ore cuminte în cameră, iar părintele să vină brusc în terapie și să spună: Am încercat să-i impun niște reguli. După șase ani în care copilul a învățat singur tot ce înseamnă internetul, nu mai poți începe dintr-odată cu restricții. Impactul părinților scade drastic după vârsta de 12-13 ani, undeva sub 10%.” – Diana Miron, psiholog și psihoterapeut