Prevenirea separării copilului de familie și limitele sistemului de sprijin

 Prevenirea separării începe înainte ca situațiile să devină critice. Asta înseamnă identificarea timpurie a vulnerabilităților și intervenții adaptate, înainte ca autoritățile să fie obligate să ia măsuri radicale. Se dorește menținerea copilului în familie, chiar și în contexte dificile, prin sprijin constant și diversificat.

„Eu o să vorbesc din punct de vedere al sectorului 6 și al serviciilor pe care noi le dezvoltăm în acest sector, încercând, pe cât ne stă în putință, să reducem aceste riscuri, să intervenim timpuriu, astfel încât riscurile să nu se agraveze și să fim puși în situația de a lua măsuri de protecție pentru copii și astfel să îi separăm de familii.” – Luminita Stancu, Sef Serviciu Prevenirea Separarii Copilului de familie  – DGASPC 6

Capacitatea serviciilor rămâne limitată

 Deși există infrastructură, aceasta nu acoperă amploarea reală a fenomenului. Serviciile existente funcționează, dar nu sunt suficiente pentru a răspunde tuturor cazurilor. Această limitare transformă prevenția într-o cursă contra timpului, în care nu toate situațiile pot fi acoperite.

„Potrivit datelor de la Ministerul Muncii, la începutul anului 2025, în România erau 724 de centre de zi, dintre care aproximativ jumătate publice și jumătate ale unor organizații neguvernamentale. Ele pot asigura servicii pentru aproximativ 27.000 de copii, însă raportat la numărul copiilor aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, diferența este una semnificativă.” – Anca Stamin, Manager proiect – Salvați Copiii

Serviciile integrate

Una dintre soluțiile aplicate este concentrarea mai multor tipuri de sprijin într-un singur loc. Acest model simplifică accesul familiilor la servicii și reduce riscul abandonării intervenției. Astfel, sistemul încearcă să construiască un cadru coerent, în care copilul și familia sunt abordați împreună.

„Încercăm prin mai multe mijloace și prin mai multe servicii să preîntâmpinăm această situație și să venim în sprijinul părinților și copiilor, prin centre de zi și prin alte forme de sprijin dezvoltate la nivelul sectorului, atât de instituție, cât și în colaborare cu partenerii.” – Luminita Stancu, Sef Serviciu Prevenirea Separarii Copilului de familie  -DGASPC 6

Extinderea serviciilor

 Modelul funcționează acolo unde este aplicat, dar rămâne limitat ca acoperire. În lipsa extinderii, impactul rămâne local. Zonele vulnerabile, în special din afara marilor orașe, au acces redus la astfel de servicii, ceea ce poate crește riscul de separare.

„Este un model care poate fi extins și este necesar să fie extins în cât mai multe comunități vulnerabile din România, fie urbane, fie rurale, mai ales că în rural ne confruntăm cu o lipsă acută de servicii și de personal care poate oferi consiliere și îndrumare copiilor și familiilor.” – Anca Stamin, Manager proiect – Salvați Copiii

Fără sprijin constant, copiii pierd contactul cu școala și cu stabilitatea

 Diferența dintre copiii care beneficiază de servicii și cei care ies din sistem este vizibilă în timp scurt. Continuitatea intervenției este esențială pentru menținerea unui parcurs stabil. În lipsa acesteia, riscurile cresc rapid, iar regresul devine inevitabil.

„Am putut constata cum situația copiilor s-a înrăutățit în perioadele în care nu au mai accesat serviciile și cum beneficiile câștigate anterior s-au pierdut, dar și cum, odată reveniți, viața lor s-a schimbat în bine.” – Luminita Stancu, Sef Serviciu Prevenirea Separarii Copilului de familie  -DGASPC 6

Unul dintre primele efecte ale retragerii din sistemul de sprijin este scăderea frecvenței școlare. În unele cazuri, abandonul apare într-un timp relativ scurt.

„Am constatat că, după ce copiii nu au mai fost în aceste servicii, au redus frecvența la școală sau chiar au abandonat complet.” – Luminita Stancu, Sef Serviciu Prevenirea Separarii Copilului de familie  -DGASPC 6

Sprijinul psihologic completează intervenția socială

 Pe lângă nevoile materiale și educaționale, cea emoțională este esențială. Copiii din medii vulnerabile se confruntă frecvent cu lipsa stimulării și cu dificultăți de adaptare.

 „ Sigur, nu putem vorbi despre importanța generalizată a sprijinului psihologic atunci când ne referim la copiii beneficiari ai unui centru de zi, ei sunt abordați individual și în funcție de problemele fiecăruia se stabilește ce intervenții sunt necesare.” – Anca Stamin, Manager proiect – Salvați Copiii

Intervenția psihologică vine să îi susțină în aceste zone, atât la nivel individual, cât și în relația cu familia.

„ Psihologul într-un astfel de centru lucrează cu copiii, cum spuneam, pe baza unor evaluări făcute pentru fiecare copil și sunt atât ședințe de grup cât și ședințe individuale, iar cele de grup îi ajută pe ei să-și exprime nevoile într-un cadru în care văd că și alți copii au același gen de nevoi și în același timp și să poată găsi soluții pornind de la discuțiile cu semenii lor. (…) Tot în aceeași linie, psihologul dintr-un astfel de centru oferă servicii și părinților.” – Anca Stamin, Manager proiect – Salvați Copiii