Cum să înțelegi cum își aleg copiii prietenii și ce contează cu adevărat | PODCAST
Articol de Vicentiu Andrei, 20 aprilie 2026, 07:01
Copiii nu-și aleg prietenii după reguli și nici după criteriile noastre de adulți. Îi aleg după cum se simt.
Și, dacă ne uităm sincer, nici noi nu suntem foarte diferiți. „Și noi alegem oameni lângă care putem fi naturali, autentici, fără să explicăm atât de multe”, spune Flavia Voinea.
De aici începe totul. Ce spun copiii și ce nu spun?
Dacă îi întrebi de ce sunt prieteni cu cineva, răspunsurile vin simplu: pentru că au aceleași hobby-uri, pentru că le plac aceleași lucruri, pentru că „se înțeleg”.
Sunt răspunsuri corecte, dar sunt doar partea vizibilă. „Ei spun partea conștientă. Dar alegerea reală se întâmplă dincolo de asta”, explică Amada Bălțățeanu.
Pentru că, dincolo de cuvinte, e vorba despre o stare:
cum mă simt cu tine?
mă simt acceptat?
mă simt în siguranță?
pot să fiu eu, fără să mă explic?
„Ce înseamnă, de fapt, că ‘ne înțelegem’? Înseamnă cum mă simt în relația cu celălalt”, explică Amada.
Copiii nu analizează, nu compară, ci se simt. Un copil mai timid va gravita, aproape natural, către copii mai calmi. Un copil foarte energic va căuta grupuri la fel de intense.
„Ei nu își mai pun problema. Pur și simplu rezonează”, spune Amada. E un fel de limbaj comun, pe care nu îl învață, ci îl recunosc.
Când noi simțim că nu e bine…
Apare inevitabil momentul acela în care copilul spune că îi place un grup, iar tu simți că nu e în regulă.
„Vezi, cu nasul tău de adult, că nu e bine pentru el”, spune Flavia.
Și atunci apare tentația să intervii, să corectezi, să explicit, să oprești.
Doar că intervenția directă vine cu un cost: „Dacă îi spui ce să facă și ce nu e bine, devii dușmanul lui”, spune Amada.
Pentru că, în momentul în care simte că este judecat sau controlat, copilul nu mai spune și nu mai arată, ci se retrage.
Ce funcționează, de fapt?
Alternativa nu este pasivitatea, dar nici controlul nu este. Ce funcționează este apropierea reală, iar rolul părinților ar trebui să fie de ghidaj, nu de control
În loc de concluzie
Prietenii copilului tău nu sunt problema. Sunt un indiciu. Dacă înțelegem asta, nu mai încercăm să schimbăm oamenii din jurul lui și îl ajutăm, de fapt, pe el.
