Bine de citit: “Obiecte ascuțite”
Articol de razvanursuleanu, 15 aprilie 2026, 09:02
Fix la pagina 160 (cartea are 260 de pagini) am reușit să deduc cine este criminalul. Câteva pagini mai târziu, Gillian Flynn mi-a confirmat pe deplin deducția. Iar la finalul cărții, am înțeles că autoarea mi-a întins o capcană cât capul meu de mare, capcană în care din orgoliu sper că au mai căzut și alți cititori, poate chiar toți, pentru liniștea mea sufletească.
Pentru mine, lucrul absolut remarcabil pe care l-am descoperit în “Obiecte ascuțite” este componența grupului care participă la elucidarea crimelor. O colaborare între poliție și presă pentru soluționarea unui caz se întâmplă atât de rar încât pare, în lumea aceasta reală în care trăim, o poveste aflată undeva la granița dintre improbabil și imposibil. De regulă poliția se ferește de presă iar detectivii nu ajung să se îndrăgostească de jurnaliste, dar în această carte relația dintre Camille și Richard este una plauzibilă chiar și pentru regele scepticilor. Meritul autoarei, fără urmă de îndoială.
Dacă Gillian Flynn m-a indus în eroare în ceea ce-l privește pe criminal, Stephen King a fost cel care m-a făcut să accelerez lectura pentru a ajunge cât mai repede în zona indicată de el. “Ultimele treizeci de pagini m-au îngrozit” ne mărturisește scriitorul american pe coperta patru a cărții. Prin urmare mi-am îmbrăcat pe cât am putut de bine vesta anti-emoție când mă apropiam de aceste ultime treizeci de pagini, doar că finalul nu se deosebește cu nimic de restul lucrării. “Obiecte ascuțite” e o carte în care narațiunea este înfricoșătoare și constantă deopotrivă.
Nu cunosc exact motivul pentru care încă nu am apucat să urmăresc serialul realizat după “Obiecte ascuțite”, deși Amy Adams și Patricia Clarkson sunt două dintre actrițele pe care le apreciez. O să mai aștept o vreme, chiar nu mi-aș dori să fiu dezamăgit. De serial, bineînțeles, pentru că îmi este greu să cred că o producție cinematografică, oricât de bună ar fi, ar putea să egaleze măcar valoarea romanului scris de Gillian Flynn.
