Comunitatea reală vs comunitatea virtuală. Tura de duminică

De la inițiativă personală la fenomen social

Tura de duminică a început cu un mesaj pe o rețea de socializare. O întrebare  care nu a rămas fără răspuns. Transformarea acestei idei simple într-un fenomen național nu a fost rezultatul unei strategii rapide. Ritmul lent și consistența au fost elementele care au permis creșterea comunității.

„Am început cu un anunț pe LinkedIn, într-o zi de iarnă, și au venit doi oameni. Am știut de la început că vreau să construiesc ceva pe termen lung. Am ales să nu grăbesc lucrurile, să las proiectul să crească natural și să existe pentru oameni atunci când sunt pregătiți. (…)Astăzi, când vorbim, se desfășoară simultan cinci ture în București, în Herăstrău, Tineretului, IOR, Lacul Morii și Cotroceni, plus în alte șase orașe din țară.  Având în vedere numărul oamenilor care vin și revin, sunt peste 2.000 de persoane care au participat cel puțin o dată, sunt convins că este abia începutul.” 

Relațiile umane, mai importante decât succesul sau banii

Nevoia de conexiune directă apare pe fondul unui dezechilibru între viața online și cea reală. Astfel, inițiativa a pornit din dorința de a afla ce este fericirea sau ce anume îl face pe om fericit.

„Cel mai mult m-a impresionat un studiu de la Harvard, cel mai lung studiu din lume pe fericire, de aproximativ 85 de ani. Oamenii spuneau că vor succes, bani sau faimă. După zeci de ani de monitorizare, concluzia este că fericirea vine din relațiile interumane și din calitatea lor, nu din cantitate. Atunci am decis că, într-adevăr, vreau să pun focus aici, pe relațiile interumane, pe care le avem în jurul nostru.”

 Contextul contează mai mult decât activitatea

Tura de duminică nu propune un program complex, ci un cadru simplu în care oamenii se pot întâlni. Activitatea devine intermediarul pentru conexiune. Lipsa presiunii generează condițiile pentru o interacțiune autentică.

„Mi se pare că este greu ca ceva simplu să prindă contur, dar avem nevoie de lucrurile simple în viața noastră și, de cele mai multe ori, ele ne definesc. Moto-ul, în principal, este departe de ecrane și aproape de oameni. Am observat că, dacă le oferi oamenilor contextul potrivit, mulți întreabă: Bine, vin acolo, dar ce le faci? Ce se întâmplă?. Este interesant că nu trebuie să le faci nimic. Este suficient să-i aduci într-un mediu potrivit și, de acolo, se conectează singuri unii cu alții.”

Rolul gazdelor locale

Modelul de organizare se bazează pe implicarea directă a participanților. Fiecare tură este coordonată de o gazdă locală, care asigură continuitatea și stabilitatea grupului în timp.

„Folosim o platformă care ne permite să organizăm evenimente. Este o platformă pe care o folosim gratuit. Fiecare tură este organizată de o gazdă, un om care și-a asumat acest rol pe termen lung. Asta înseamnă că este prezent duminică de duminică, până când se formează o comunitate, fie că vorbim de 3, 7 sau 10 oameni, în orașul sau în parcul respectiv.”

Cum se organizează turele și unde le găsești

Există o platformă digitală care este folosită pentru coordonare și vizibilitate. Calendarul comun și comunicarea în rețele sociale susțin accesul facil pentru participanți noi.

 „ La început de lună organizăm turele pentru luna următoare. Acestea au loc în fiecare duminică, iar fiecare gazdă își gestionează propria tură. Toate sunt centralizate într-un calendar comun, unde pot fi văzute turele viitoare, iar în paralel comunicăm prin LinkedIn, Instagram și Facebook.”

 Participarea nu presupune performanță sau condiții speciale

Accesul deschis este unul dintre elementele care susțin dezvoltarea comunității. Nu există cerințe fizice sau sociale. Ritmul este adaptat grupului, iar scopul este confortul participanților.

„Tura este foarte inclusivă. Nu presupune nimic diferit față de ce faci în mod normal. Am vrut ca oamenii să se simtă confortabil în ritmul lor, în ritmul grupului.

(…)Avem o singură, mă rog, zicală. Spunem că nu există vreme nepotrivită. Există doar îmbrăcăminte sau încălțări neadecvate.”