Bine de citit: Corabia destinului

Articol de razvanursuleanu, 19 februarie 2026, 09:45

De fiecare dată când mă aventurez în lectura unor romane fluviu sau a unor serii de romane există momente – atunci când narațiunea trenează prea mult – în care încerc să calculez cam cât mi-a mai rămas de citit până la final. Și nu de puține ori mi s-a întâmplat să consider cele câteva sute de pagini pe care le mai aveam de parcurs drept un soi de corvoadă. Dar, dacă tot am citit până acum, asta este, merg mai departe, pentru că fac parte din categoria cititorilor care nu renunță să lectureze până la ultima pagină…

Mi s-a întâmplat să arunc o privire obosită la numărul de pagini rămase și pe parcursul trilogiei inelelor a lui Tolkien, trebuie să recunosc acest lucru. La fel și de-a lungul seriei “Un cântec despre gheață și foc”, scrisă de George R. R. Martin, mai băteam din când în când darabana pe copertă, gândindu-mă că mai am cam mult de citit. Ba chiar și în seria “Dune” a lui Frank Herbert în care cu excepția primului volum (care consider că este perfect), au fost momente când mă mai uitam pe pereți și mă gândeam că povestea pare a fi puțin cam lungă…

În ceea ce privește seria de față… Da, când am ajuns la ultima pagină din al doilea volum am vrut să aflu cât mai e de citit. Iar când am descoperit că al treilea volum are în jur de o mie de pagini, reacția mea a fost “Atât de puțin? DOAR o mie de pagini au mai rămas și se termină?”

Cam aceasta ar fi diferența, așa cum o văd eu, între ceea ce scrie și cum scrie Robin Hobb și toți ceilalți autori de literatură fantasy…

Cu romanul “Corabia destinului”, această uluitoare călătorie de-a lungul magnificului regat al Străbunilor din păcate se încheie. Trei trilogii, cea a asasinului regal, cea a bufonului și aceasta, pe care vă recomand să le citiți în această ordine cronologică.

Nu sunt foarte sigur că mă voi întâlni vreodată cu o literatură fantasy mai strălucitoare decât cea pe care ne-o dăruiește admirabila doamnă Hobb, dar știu foarte bine că niciodată nu e bine să spui niciodată…