Cum să… îți sprijini copilul când „altfel” e tratat ca defect? PODCAST
Articol de Vicentiu Andrei, 9 februarie 2026, 07:01
Copiii sunt diferiți. Diferă prin felul în care arată, prin ritmul în care învață, prin cât de ușor relaționează sau prin cât de multă energie au. Diferența nu este, în sine, o problemă. Problema apare atunci când „altfel” devine o etichetă — spusă cu ironie, cu glumă sau cu judecată.
În acest episod CumSă…?, Flavia Voinea și Amada Bălțățeanu vorbesc despre ce se întâmplă cu un copil atunci când diferențele lui sunt scoase în față ca minusuri și despre rolul esențial al părintelui în construirea siguranței emoționale.
„Altfel” nu doare. Eticheta, da.
„Copiii pot fi foarte diferiți — fizic, emoțional, ca personalitate. Asta nu e ceva rău. Ei sunt altfel. Și atât”, spune Amada Bălțățeanu.
Durerea apare atunci când diferența este privită din exterior ca o problemă: „Nu «altfelul» rănește, ci privirea acuzatoare. Momentul în care cineva spune: ești altfel, dar uite ce nu e bine la tine.”
Etichetele, glumele și ironiile ajung să lovească exact în zonele de vulnerabilitate ale copilului — acolo unde el știe deja că îi este greu.
De ce nu putem controla tot ce e în afară
Mulți părinți încearcă să repare situațiile dificile din școală sau din alte medii prin intervenții directe. „Te duci, vorbești cu dirigintele, cu directorul, faci tot ce poți”, spune Amada Bălțățeanu, „dar, uneori, cu cât expunerea e mai mare, cu atât copilul plătește un preț mai mare”.
Flavia Voinea punctează esențialul: „În exterior e greu să schimbi lucrurile. Ce putem face, însă, este să ne uităm la relația de acasă și la ce construim acolo.”
Puterea reală a părintelui: siguranța de acasă
Siguranța emoțională construită în familie poate compensa multe dintre rănile venite din afară. „Copilul are nevoie să simtă că acasă este un loc sigur”, explică Amada Bălțățeanu. „Că felul în care este văzut de părinte îi dă suficientă forță încât să facă față etichetelor din exterior.”
Un copil care se simte acceptat acasă va avea mai multe resurse să nu se definească prin glumele sau ironiile celorlalți.
Ironia lovește exact unde doare
„Ironia și sarcasmul nu sunt niciodată inocente”, spune Amada Bălțățeanu. „Ele lovesc exact în punctele de mare sensibilitate ale copilului. Și nu mai poți spune «lasă, inventează», pentru că el știe că acolo există o dificultate reală.”
În acel moment, impactul nu mai este doar unul social, ci profund emoțional — iar stima de sine începe să se erodeze.
Copilul nu e o problemă de reparat
Un mesaj-cheie al episodului este schimbarea perspectivei părintelui. „Copilul nu este o problemă care trebuie rezolvată”, subliniază Amada Bălțățeanu. „Este o persoană cu nevoi diferite.”
În locul etichetelor, părintele poate învăța să vadă nevoia din spatele comportamentului și să scoată în față zonele în care copilul funcționează bine. „Acceptarea și focusul pe punctele forte construiesc încrederea”, adaugă ea.
O replică care poate schimba totul
Uneori, cadrul de siguranță se creează printr-o singură frază.
„Mă bucur că ai găsit forța să vorbim despre asta”, spune Amada Bălțățeanu. „Doar atât. Replica asta îi transmite copilului că nu e defect și că nu e singur.”
Flavia Voinea încheie ideea simplu: „Dacă rămânem cu o idee din fiecare podcast, suntem foarte câștigați.”
În acest episod, ideea e clară: a fi diferit nu înseamnă a fi defect.
