Smart City. Ce șanse are Bucureștiul?
Cum ar arăta un București smart? Cel mai probabil ar fi un oraș în care traficul scade, serviciile sunt clare și tehnologia lucrează pentru oameni. Vorbim despre ce înseamnă cu adevărat un oraș smart și cum poate deveni Capitala un loc mai prietenos cu viața de zi cu zi, cu Eduard Dumitrașcu, Președintele Asociației Române pentru Smart City, invitatul Ioanei Brușten În Comunitate.
Articol de Monica Liche, 22 ianuarie 2026, 08:05
Puterea stupului
Bucureștiul nu poate deveni un oraș mai respirabil și mai prietenos cu oamenii dacă fiecare încearcă să își vadă propriul interes și atât. “O comunitate smart în primul rând se gândește la binele colectiv, nu la salvarea proprie, la salvarea pe persoană fizică.”, arată Eduard Dumitrașcu, care mută astfel discuția despre trafic din zona obișnuită a frustrărilor zilnice precum „nu avem loc”, „nu sunt parcări”, „ne-au pus taxe”, spre o problemă de mentalitate colectivă.
“Dacă am fi preocupați de poluare, dacă am fi preocupați de starea de bine despre care încercăm să vorbim în comunitatea noastră, dacă o secundă ne-am gândit la puterea stupului. Noi în România trăim pe persoană fizică, încercăm să ne salvăm individual. O comunitate smart în primul rând este un stup. Și atunci, dacă am vorbit despre această stare de bine la nivelul comunității, ar trebui să înțelegem că transportul pe termen mediu și pe termen lung nu poate fi decât public. Nu putem să mergem toți cu mașina proprie, nu putem să parcăm în fața scării toți, eventual în același timp și eventual fără să plătim. Ne deranjează că de câțiva ani au apărut taxele de parcare, ne deranjează că de câțiva ani au apărut regulamente ale primărilor care ne spun în ce condiții putem parca.”
Transport public bun și oameni dispuși să-l folosească
Salvarea Bucureștiului stă în mâinile părților implicate: administrație și cetățeni. Pe de o parte, administrația trebuie să livreze un transport public coerent, predictibil și la un cost corect; pe de altă parte, schimbarea depinde și de cetățeni, adică de disponibilitatea fiecăruia dintre noi de a renunța la mașina personală atunci când alternativa e viabilă.
“Trebuie să înțelegem că pe termen scurt, mediu și evident, pe termen lung, salvarea regiunii noastre, salvarea Bucureștiului, se numește transportul public pentru persoane, care trebuie să aibă două condiționalități extrem de importante.
Prima condiționalitate – trebuie să fie de calitate, trebuie să fie logic, coerent, să mă ducă din punctul A în punctul B la un cost corect.
Și a doua condiționalitate ține de noi utilizatori să fim deschiși. Pentru că, iarăși, în zona ipocriziei veți vedea foarte mulți, foarte mulți români care n-au absolut nicio problemă la Londra să folosească metrou-ul, n-au absolut nicio problemă la Viena să meargă cu tramvaiul, dar aici trebuie neapărat să se dea jos din propria mașină și, așa cum spuneam, să generăm și poluare, și trafic, și nervi, și așa mai departe.”
Vezi aici ce a mai spus Eduar Dumitrașcu despre problemele structurale ale Capitalei.
