PODCAST: Cum să… îi ajuți pe tineri să-și țină promisiunile?
Articol de Vicentiu Andrei, 27 octombrie 2025, 08:57
Promisiunile nu sunt doar cuvinte. Ele sunt începuturi de încredere. Dar pentru mulți tineri, a-ți ține cuvântul nu e o deprindere, ci un proces de învățare.
Flavia Voinea și Amada Baltățeanu au discutat despre motivele pentru care „încerc” a devenit mai des întâlnit decât „promit” și de ce e nevoie ca adulții să învețe din nou cum să transmită sensul responsabilității — fără frică și fără rușine.
Promisiunea are greutatea valorilor noastre
Trainerul Amada Baltățeanu explică faptul că modul în care tratăm promisiunile ține de valorile noastre interioare:
„O promisiune are greutatea ei. Iar greutatea asta e dată de valorile noastre. La tineri, valorile se construiesc. La adulți, ele sunt deja conturate — și atunci înțelegi implicațiile, înțelegi ecoul lucrurilor pe care poate nu le faci.”
Pentru un copil sau adolescent, a promite nu înseamnă întotdeauna asumare. Uneori, e doar o cale de a scăpa repede de o cerință sau o întrebare. Rolul adultului este să înțeleagă această etapă de dezvoltare și să o transforme într-o lecție despre responsabilitate.
Cuvintele contează: între „încerc” și „promit”
O parte importantă a discuției a fost dedicată felului în care limbajul modelează comportamentele.
„Când spui „încerc”, mintea ta își lasă o portiță de scăpare. Când spui „promit”, creezi o asumare, o punte de încredere. Cuvintele au greutate — și, dacă le folosim conștient, îi învățăm și pe tineri ce înseamnă consecvența.”
A-i învăța pe tineri să formuleze clar ceea ce își propun, fără să se teamă de greșeală, este o formă de educație emoțională.
„Îți promiți?” în loc de „Îmi promiți?”
Una dintre ideile-cheie ale episodului este schimbarea de perspectivă: promisiunea trebuie să pornească din interiorul tânărului, nu din presiunea adultului.
„În loc să întrebi ‘Îmi promiți?’, întreabă-l ‘Îți promiți?’. Când copilul își promite lui, apare o formă de responsabilitate autentică, care construiește stima de sine și încrederea.”
Cum reacționăm când o promisiune e încălcată
De multe ori, instinctul părinților este să certe sau să repare în locul copilului. Dar aceste reacții nu ajută procesul de învățare.
„Când nu-și respectă promisiunea, nu-l certa și nu-l întreba ‘de ce n-ai făcut?’. Mai bine întreabă ‘Ce s-a întâmplat?’, ‘Cum a fost pentru tine?’, ‘Unde ai nevoie de mine?’. Acolo apare creșterea, nu în reproș.”
Promisiunea tăcută și promisiunea socială
Amada Baltățeanu face distincția dintre două tipuri de angajamente: „Există o promisiune tăcută, pe care o facem față de noi înșine, și o promisiune socială, rostită în fața celorlalți. Dar puterea celei de-a doua vine abia atunci când copilul a învățat să respecte prima.”
Atunci când un tânăr se ține de cuvânt față de el însuși, învață autodisciplina, își întărește încrederea și poate relaționa mai sănătos cu ceilalți.
Lecția finală
Încrederea nu se cere. Se construiește. Responsabilitatea nu se impune. Se învață — pas cu pas, prin consecvență, prin blândețe și prin modele autentice.
„Responsabilitatea nu se predă. Se învață din lucruri mici, repetate cu blândețe.”
Episodul complet „Cum să-i ajuți pe tineri să-și țină promisiunile” poate fi ascultat pe Spotify și YouTube, în seria „Cum să…”, realizată de Flavia Voinea, manager București FM, alături de Amada Baltățeanu.