Violența domestică în România. Ce soluții mai avem?
Peste 45 de femei ucise de parteneri doar în primele luni ale anului.
Articol de Monica Liche, 8 octombrie 2025, 17:12
Legi care protejează, sprijin psihologic, educație și reacție publică, toate acestea sunt parte din soluția la o realitate tot mai dură: peste 45 de femei ucise de parteneri doar în primele luni ale anului. Am discutat despre cum putem opri cercul violenței și cum transformăm manifestul în acțiune, alături de Lavinia Șandru, avocata Claudia Cheaga și psihoterapeuta Iulia Mihaela Filip, invitatele Ioanei Brușten #ÎnComunitate
Violența nu începe cu lovituri. Începe cu „nu ești în stare.”
Tema violenței împotriva femeilor rămâne una dintre cele mai presante realități sociale, iar campaniile de conștientizare sunt mai necesare ca oricând. Lavinia Șandru, inițiatoarea proiectului „Manifest Green Woman – Manifest Non-Violență – Manifest Femeia Puternică”, vorbește despre începuturile tăcute ale abuzului, cele care nu lasă urme vizibile, dar distrug încrederea și demnitatea femeilor. În spatele fiecărui gest de control sau umilire se ascunde un mecanism de violență care, dacă nu este recunoscut și oprit la timp, poate evolua spre tragedii.
“Principala întrebare pe care ne-am pus-o a fost de ce am ajuns aici și, pe urmă, sigur că vine următoarea întrebare, ce putem face. Sigur că am discutat și discutăm în continuu despre a conștientiza ce înseamnă această violență la care sunt supuse femeile și eu aș vrea să se gândească toate tinerele și toate fetele înainte de a face pasul de a fi lângă cineva, ce înseamnă a fi supusă la violență de orice fel.
Pentru că, sigur, e foarte urât când vorbim despre violență fizică, sigur, e foarte grav când violența fizică se repetă, dar ea nu este singura și ea poate să înceapă cu: nu ești în stare. Tu nu poți face asta. În loc să-ți fie aproape și să trăiască cu tine un om care să-ți spună, poți, tu reușești, ești puternică, de-aia sunt eu lângă tine și de-aia suntem împreună, pentru că împreună vom reuși, este lângă tine un om care îți spune de dimineață până seara că tu nu ești în stare să faci nimic, tu nu vei putea, tu nu reușești, tu ești un nimeni, tu ești un nimic. Și atunci, sigur că îți pierzi încrederea în tine și de aici începe calvarul și poate să ajungă la ceea ce spuneam, a fi luată viața cuiva din partea unuia care ar trebui să o apere până la urmă.” – Lavinia Șandru- inițiatoarea proiectului
Schimbarea începe cu curajul de a cere ajutor
În fața violenței, tăcerea nu protejează, ci prelungește suferința. Ieșirea dintr-o relație abuzivă pornește din interior. Recunoașterea durerii și asumarea deciziei de a căuta sprijin sunt primele gesturi de libertate. În acest punct intervine solidariatatea ca dovadă a faptului că vindecarea se construiește împreună, dar că primul pas îți aparține.
“De la noi, ca femei, pornește această schimbare. Pentru că dacă noi nu ne dăm seama și nu ne asumăm noi de ceea ce suntem, atunci este foarte greu. Pentru că nu veți putea, dacă eu am o problemă, este evident că o puteți vedea, dar dacă eu nu vreau să mă schimb, dacă eu nu vreau ajutorul vostru, atunci nimeni nu-mi poate da. Eu cred că schimbarea de acolo vine. Și determinarea pe care noi trebuie să o avem este aceea de a le convinge pe doamnele care se află într-o astfel de situație că nu este o rușine ceea ce se întâmplă, că nu este rușinos să vii să ceri ajutorul, că nu este despre rușinea lor, este despre rușinea și fapta agresorului. Eu cred că de acolo trebuie să începem să schimbăm lucrurile.
Nu este rușinos. Noi te putem ajuta, pentru că fiecare dintre noi trecem prin momente grele. Dar este vorba doar de tăria cu care noi privim lucrurile și cum ne asumăm aceste lucruri.” – Claudia Cheagă – Avocat
Rușinea nu te apără. Te învață să taci.
Rușinea transmisă din generație în generație este una dintre cele mai subtile forme de control social. În familii unde „nu se vorbește” și „nu se face”, copilul învață că emoțiile trebuie ascunse, nu înțelese. Ajuns adult, va purta acest mecanism în relațiile sale unde va confunda tăcerea cu demnitatea.
“Rușinea e cultivată în familiile noastre. Emoția asta e cultivată în familiile noastre. Amintiți-vă în copilărie. Nu vorbi neîntrebat că e rușine. Nu faci așa că e rușine. Amintiți-vă ce era în jurul nostru, Auzeam deseori acest – e rușine. Noi l-am internalizat. Noi știm la nivel inconștient că dacă facem acest lucru este rușinos.
(…) Rușinea e o emoție foarte puternică. Nu spune ceva despre ceilalți, spune ceva despre mine. Eu nu sunt cel bun, eu sunt incapabil- are legătură cu stima de sine.Îîn astfel de relații știm bine că stima de sine este foarte scăzută – nu am încredere în mine, nu am încredere că pot să fac ceva să ies din cercul acesta.” – Mihaela Iulia Filip – psihoterapeut
Dincolo de statistici, vieți de femei
Statisticile nu mai pot fi trecute sub tăcere. În doar câteva luni, zeci de femei au fost ucise în propriile locuințe, de oameni care ar fi trebuit să le protejeze. Cifrele ascund tragedii reale, copii martori ai violenței și comunități care se obișnuiesc cu știrile despre moarte. Fiecare caz vorbește despre un eșec colectiv al protecției, al educației, al reacției publice.
“De la începutul anului au fost ucise în casele lor, în familiile lor, de multe ori cu copiii de mână, 45 de femei doar în România. Și doar de când am început organizarea dezbaterii pe care am avut-o în săptămână trecută, vineri și la care și București FM a fost partener, a crescut numărul celor ucise de la 41 la 45, ceea ce este cutremurător.” – Lavinia Șandru
Ce rămâne de făcut?
“Mergem în școli sunt convinsă că deja ar trebui să mergem în școli așa că în cel mult două săptămâni vom merge în școlile din București. Începem cu școlile din București, dar mi-au promis toți cei prezenți la dezbatere că vor veni și în școlile din mediul rural unde este foarte important să vorbim deschis despre problemele astea” a subliniat Lavinia Șandru, inițiatoarea proiectului „Manifest Green Woman – Manifest Non-Violență – Manifest Femeia Puternică”
Pentru violență împotriva femeilor în România, apelați numărul național gratuit 0800 500 333 (disponibil 24/24) sau, în caz de urgență, numărul unic 112.
“Principala întrebare pe care ne-am pus-o a fost de ce am ajuns aici și, pe urmă, sigur că vine următoarea întrebare, ce putem face. Sigur că am discutat și discutăm în continuu despre a conștientiza ce înseamnă această violență la care sunt supuse femeile și eu aș vrea să se gândească toate tinerele și toate fetele înainte de a face pasul de a fi lângă cineva, ce înseamnă a fi supusă la violență de orice fel.
“De la noi, ca femei, pornește această schimbare. Pentru că dacă noi nu ne dăm seama și nu ne asumăm noi de ceea ce suntem, atunci este foarte greu. Pentru că nu veți putea, dacă eu am o problemă, este evident că o puteți vedea, dar dacă eu nu vreau să mă schimb, dacă eu nu vreau ajutorul vostru, atunci nimeni nu-mi poate da. Eu cred că schimbarea de acolo vine. Și determinarea pe care noi trebuie să o avem este aceea de a le convinge pe doamnele care se află într-o astfel de situație că nu este o rușine ceea ce se întâmplă, că nu este rușinos să vii să ceri ajutorul, că nu este despre rușinea lor, este despre rușinea și fapta agresorului. Eu cred că de acolo trebuie să începem să schimbăm lucrurile.
“Rușinea e cultivată în familiile noastre. Emoția asta e cultivată în familiile noastre. Amintiți-vă în copilărie. Nu vorbi neîntrebat că e rușine. Nu faci așa că e rușine. Amintiți-vă ce era în jurul nostru, Auzeam deseori acest – e rușine. Noi l-am internalizat. Noi știm la nivel inconștient că dacă facem acest lucru este rușinos.