Piața românească de artă – între investiție, terapie și emoție

Arta ca terapie și pieța de artă din România în 2025

Articol de Monica Liche, 2 iunie 2025, 17:02

Am discutat despre piața româneacă de artă, cine mai cumpără artă, de ce și cum s-a schimbat felul în care privim obiectele de colecție cu Alin Comșa, lector la Fundația Culturală Calea Victoriei și fondatorul Institutului de Management al Artei, invitatul loanei Brușten #ÎnComunitate

Arta ca terapie

Arta funcționează ca un vehicul subtil și eficient al terapiei emoționale, o idee argumentată de Alin Comșa, lector la Fundația Culturală Calea Victoriei. Impactul artei asupra psihicului uman nu poate fi ignorat, iar simplul contact cu semnul artistic provoacă reacții emoționale puternice, imposibil de trecut cu vederea.

„Avem nevoie de terapie asta, cu siguranță. Și da, arta are acest efect asupra psihicului uman, asupra minții umane. De obicei, arta produce un soi de trăire, indiferent că vorbim despre o trăire ce poate să meargă spre ceva foarte puternic sau ceva liniștitor, dar ne e imposibil să rămânem imuni emoțional în fața actului artistic, a semnului artistic.”

Portretul colecționarului modern

Colecționarul contemporan reflectă o combinație unică de cultură, introspecție și solitudine asumată. Dincolo de simpla achiziție a operelor de artă ca investiție financiară, colecționarii moderni se conectează profund la piesele lor, ia pasiunea profundă și precauția față de autenticitate sunt constante în comportamentul acestora.

„ Foarte atenți să nu cheltuiască banii pe nimic altceva decât pe ce trebuie. Foarte atenți la ce înseamnă valoare artistică, foarte atenți la semnături, foarte atenți la datare, la certificate, la tot ce aduce cu autenticitate. Marii colecționari trăiesc, totuși, din alte surse.

Tot ce v-am zis acum e un fel de bază a ceea ce înseamnă comportamentul unui colecționar autentic. Există și negustorul de artă, care mai rar este și colecționa, dar sunt și negustori care sunt colecționari, bineînțeles. Însă, în același timp, cei mai așezați, hai să spunem așa, colecționari sunt cei care nu fac negoț cu artă. Sunt cei care trăiesc dintr-un alt business, un alt job, o altă preocupare ce produce finanțele necesare pentru achiziționarea de obiecte de artă, tot ce înseamnă obiect care poate fi colectat și sunt foarte fini cunoscători, pentru că sunt cei care învață din practică.” – Alin Comșa

Colecționarea artei: între intimitate și expunere

Colecționarii de artă oscilează adesea între dorința de a păstra lucrările în siguranță și mândria de a le expune public. Alin Comșa oferă o explicație psihologică dublă: pe de o parte, lucrările sunt percepute ca obiecte iubite, pe care colecționarul le dorește numai pentru sine; pe de altă parte, ele sunt protejate de eventuale pericole exterioare. Cu toate acestea, actul expunerii colecției personale într-un cadru public aduce o validare socială importantă.

„ Să nu uităm că sunt oameni care au produs acte artistice și care au preferat să țină lucrările doar pentru sine. Asta e o primă explicație, deci ce e al meu, e doar al meu, doar eu vreau să văd și, doi, există un fel de temere, eu vorbesc acum din convorbirile, comunicările pe care le am tot timpul cu cei care sunt colecționari. Această temere, că s-ar putea ca cineva să facă vreun rău tabloului meu, cărții mele, e o protecție.

În același timp, să nu uităm că Zambaccian donează totuși întreaga sa colecție statului român, să nu uităm că sunt colecționari care, din când în când, fac expoziții cu lucrările personale. Vedem deseori în expozițiile de stat că apar exponate private ale unor colecționari privați, deci există pe de altă parte un soi de mândrie.”

Educația estetică și dezvoltarea personală a copiilor

Alin Comșa subliniază rolul esențial al educației estetice în dezvoltarea abilităților de comunicare și în integrarea socială a copiilor. Accesul regulat la artă, fie ea vizuală, literară sau teatrală, va dezvolta capacitatea de a exprimare eficientă și empatică.

„ Un copil care are la îndemână un obiect artistic sau care participă la un act artistic, fie muzică, teatru, literatură, va avea abilități mai bune, va fi mai bine determinat va fi mai ușor să ajungă la ceea ce numim comunicare eficientă în general. Un copil care primește un minimum de educație estetică în direcția corectă a educației, adică e normal să vezi un tablou e normal să te uiți acolo să înțelegi o compoziție, o culoare să înțelegi ce înseamnă cromatica…va fi mai deschis comunicării sociale.”

 Arta ca moștenire și investiție financiară

Pe lângă valoarea terapeutică și educațională, arta este și un vehicul financiar solid. Colecționarii  inițiază adesea achizițiile cu intenția de a investi, însă, în timp, atașamentul emoțional față de lucrări crește. Din acest motiv, cele mai multe lucrări rămân în familie și trec din registrul investițional în cel unei moșteniri emoționale și culturale.

„Pot să vă spun că am întâlnit investitori care m-au căutat special ca să găsim niște tablouri în care merită să bage banii pentru că vor să facă investiții, fac povestea scurtă și vă spun că în 2-3 ani, în momentul în care m-am întors către domniile lor și am spus știți, ați cumpărat X tablou acum 2 ani, v-am zis că valorează atât, v-am spus că o să crească cu cel puțin 20-30%, a crescut cu mai mult de atât, am cumpărător. Nu-l mai dau, ăsta a fost răspunsul de cele mai multe ori, pentru că am ajuns să-l iubesc. A ajuns să fie parte din mine, iar copiii, asta e ultima replica pe care am privit-o acum câteva săptămâni, copiii s-au obișnuit cu el în casă.”- Alin Comșa, lector la Fundația Culturală Calea Victoriei