Corpul ca instrument de expresie – Festivalul de arte performative „News from Polska”

Articol de bucurestifm, 13 mai 2025, 13:02

În perioada 5-11 mai, Centrul Național al Dansului din București a găzduit Festivalul de arte performative News from Polska, organizat de Institutul Polonez din București. Tema celor patru dansuri este Resisting Bodies, temă ce invită spectatorii la explorarea propriului corp, a complexității și rezistenței sale.

To bitch or not to bitch

Pe data de 7 mai, a fost pus în scenă spectacolul intitulat „To bitch or not to bitch”, construit după jocul de cuvinte celebru „To be or not to be”. Hertz Haus, colectivul artistic din care fac parte cele patru dansatoare, a produs, regizat și coregrafiat întreaga piesă. Poemul „Violul Lucreției”, de William Shakespeare, este obiectul central al inspirației artistelor. Rolul dansatoarelor a fost să-i ofere Lucreției o voce și să arate publicului experiențele la care a fost supusă această femeie, însă fără a diminua gravitatea faptei. Povestea spectacolului este granița dintre curat și pătat, sacru și profan, portretizat prin limita dintre ce poate fi arătat în scenă și ce ar trebui să rămână în spatele cortinei.

Pentru mine a fost un spectacol marcant. Atmosfera creată de cele patru artiste încă din primele minute m-a făcut să înțeleg că este important ceea ce urma să văd. Fiecare mișcare făcută, fiecare expresie facială, mă făcea să mă gândesc că asist la o scenă pe care, poate, nu trebuia să o văd – o trăire intimă, personală, care aparținea exclusiv fiecărei dansatoare din fața mea. Deși mesajul piesei a fost unul apăsător, nu a existat nicio urmă de portretizare a violenței. Din contră, cuvântul care ar descrie această piesă este vulnerabilitatea. Spectacolul pune accent pe vulnerabilitatea Lucreției, pe urmele invizibile lăsate de un act violent, urme adânci nu doar pe corpul ei, ci mai ales asupra conștiinței ei. Sunt urme ireversibile, care necesită o îngrijire atentă, aproape sacră. M-am simțit foarte tulburată urmărind acest spectacol, m-a făcut să mă gândesc profund la cum se traduce această piesă în lumea în care trăim. A fost un spectacol despre tăcere, despre vinovăția și murdăria resimțite de Lucreția, despre secretul apăsător pe care l-a purtat cu ea până în ultima zi.

WoW

Spectacolul conceput, coregrafiat și regizat de Marta Wołowiec, a fost pus în scenă pe 9 mai. Punctul de plecare al acestei interpretări este „coreomania”, o epidemie de dans care a apărut în locuri din Europa acum sute de ani. Mania dansului îi provoacă pe dansatori să se miște neîntrerupt până la epuizare, până în punctul în care ei pot explora linia fină dintre pasiune și obsesie. Spectacolul abordează nevoia umană de eliberare prin mișcare și prin dans.

A fost un act artistic diferit față de ce văzusem în zilele anterioare de festival. Cei doi dansatori au îmbinat mesajul pe care voiau să îl transmită cu mici urme de ironie, iar rezultatul a fost o alternanță între râs și tensiune, între ludic și apăsător. Jocul de fum a creat un aer intoxicant, care parcă mă trăgea pe scenă alături de cei doi dansatori, invitându-mă în „coreomania” în care au fost absorbiți. Spectacolul a fost expresiv, am văzut în interpretare toate ipostazele omului de rând – entuziasmul trăit la maximum și vulnerabilitatea în fața pierderii. La final, am plecat cu sentimentul că viața este un lucru perisabil, care ar trebui trăită cu aceeași libertate și abandon cu care au dansat cei doi artiști pe scenă.

Cezary goes to War

Ultimul spectacol a fost pus în scenă pe 11 mai. Regizorul Cezary Tomaszewski a adus în fața publicului propria biografie, pusă în pași de dans și ajutat de patru actori și o pianistă. Subiectul central al întregii interpretări este amintirea recrutării militare prin care a trecut cu ani în urmă. Însă scopul interpretării a fost redefinirea conceptului de masculinitate și destrămarea tradițiilor ce țin de acest univers militar, adus într-un spațiu queer.

Experiența celor trei piese la care am asistat în zilele de festival m-a făcut să merg pregătită pentru un mesaj intens și greu de procesat. Am fost surprinsă când am văzut că nu era cazul aici. Atât eu, cât și publicul, am râs încă de la începutul interpretării și am rămas cu zâmbetul pe buze până la final. A fost un spectacol perfect pentru o seară de duminică în care ai vrea să te relaxezi. Elementul unic al acestui spectacol, care l-a deosebit de celelalte, a fost că artiștii au interpretat toată muzica live. Din echipă au făcut parte o pianistă și un solist de operă. Mesajul, răsturnarea tipologiei de „bărbat perfect pentru armată”, a fost transmis foarte accesibil publicului, mai ales că s-au folosit de ironie și amuzament.

Autor: Bianca Pieszczoch