România nu controlează tuberculoza în 2025. Cine plătește prețul.

România rămâne pe primul loc în UE 

România rămâne pe locul întâi în Uniunea Europeană la incidența bolii. O poziție care nu numai că ne arată cu degetul, dar ne spune că ar trebui să nu ne mai ascudem după el. Deși cifrele arată o evoluție bună, în ultimele două decenii, adevărul rămâne: prea mulți români încă trăiesc cu bacilul în corp, fără să știe. Iar pentru cei vulnerabili, infecția poate deveni o reală problemă.

„Suntem – și rămânem, din păcate – pe primul loc în regiunea Uniunii Europene. Nu în regiunea OMS Europa, pentru că aceea presupune o zonă geografică mult mai mare.

Dacă ne uităm strict la Uniunea Europeană, da – avem încă un număr mare de cazuri de tuberculoză. Granițele fiind deschise, există o atenționare, o supraveghere și o relaționare cu spitale din străinătate atunci când anumite persoane pleacă din România și dezvoltă tuberculoza acolo.

(…)Din păcate, încă un număr mare dintre cetățenii României sunt infectați cu Mycobacterium tuberculosis. Infecția nu înseamnă boală, ci o formă latentă care rămâne în organism, nu produce simptome și nu necesită tratament decât în condiții speciale.

(…)Când vorbim despre tuberculoză, trebuie să ne gândim automat la condiții de imunitate scăzută. Iar o persoană care trăiește în sărăcie, fără alimentație corespunzătoare, cu stresul de a-și asigura ziua de mâine – are, din păcate, toate șansele să dezvolte boala în momentul în care intră în contact cu bacilul Koch.”

Tuberculoza nu e un diagnostic al trecutului

Tuberculoza nu a dispărut în neant. Se tratează greu, se diagnostichează greu, iar formele rezistente îngroașă o realitate și așa fragilă. Mulți pacienți nu știu că o tuse prelungită, o scădere în greutate sau o oboseală aparent banală pot fi semnele unei boli care, netratată la timp, devine letală. Mai ales în cazul vârstnicilor, al celor cu boli cronice sau imunitate scăzută.

„Au o simptomatologie specifică a aparatului respirator, poate ușor mai impregnată de infecția cu bacilul tuberculozei – și anume: tuse, expectorație. Tușesc și expectorează.

Iar dacă e vorba de un pacient cu o boală cronică – de exemplu, un fumător, care știe că tușește oricum în fiecare dimineață – ar trebui să fie atent la modul în care se modifică caracterul tusei.

De foarte multe ori, aceste persoane ajung să scadă în greutate, deși nu-și propun. Sunt palizi, au o oboseală extremă, nu mai au forță să își facă activitățile pe care le făceau înainte și, de cele mai multe ori, le lipsește pofta de mâncare.

Un simptom poate mai puțin frecvent, dar prezent mai ales la formele extinse, este transpirația nocturnă. Este un semn de alarmă care trebuie să trimită orice persoană la medic – pentru că nu e normal ca, în timp ce dormi, să transpiri abundent.”

Formele rezistente complică tot

Tuberculoza multidrog-rezistentă e o realitate prezentă, dar greu de gestionat.
România nu e izolată. Suntem conectați cu țări din jur care au incidențe ridicate, iar circulația liberă sporește riscul. Multe dintre aceste țări se află în top 10 mondial la incidența tuberculozei rezistente.

„Această formă de tuberculoză este extrem de severă. Este o tuberculoză care, practic, aproape că nu mai are soluții terapeutice.
Este o formă care aduce un număr mare de decese în rândul persoanelor afectate.
Din fericire, România are un număr foarte mic de cazuri.
Dar avem vecini cu un număr mare de pacienți – și trebuie să fim foarte atenți, pentru că circulația între țări este liberă, iar riscul de infectare pentru populația din România este real.”

Costuri și efecte în lanț

De la tratamente scumpe, de durată, până la riscul de transmitere în lanț, formele rezistente cer o supraveghere constantă. Multe cazuri apar dintr-o singură greșeală: oprirea tratamentului prea devreme. Când pacientul se simte mai bine și uită că bacilul nu doarme, ci învață.

„Tratamentul trebuie făcut până la capăt. Nu ai voie să reduci dozele și nu ai voie să sari nicio doză.
Dacă se întâmplă totuși, nu e o tragedie – continuăm. Prelungim tratamentul cu numărul de doze omise. Dar nu ai voie să lipsești mai mult de două săptămâni. Altfel, pacientul nu își finalizează tratamentul corect.
Din păcate, acolo unde nu există supraveghere și reguli clare pe care pacientul să le înțeleagă și să le respecte, lipsa tratamentului face ca microbul să aibă timp. Timp să învețe cum acționează medicamentele, timp să-și dezvolte mecanisme de apărare.
Apoi, aceleași medicamente devin ineficiente.
Și atunci trebuie să folosim medicamente noi – care, din fericire, există, dar sunt extrem de scumpe.
Dacă tratamentul unui pacient cu tuberculoză sensibilă costa în jur de 2.000 de euro, în cazul tuberculozei rezistente, tratamentul ajunge undeva la 60.000 de euro. Diferențele sunt uriașe.”

Accesul la diagnostic e esențial

Teoretic, România oferă consult gratuit în dispensarele TB. Practic, mulți dintre cei care au cea mai mare nevoie nu ajung acolo. Frica, sărăcia, rușinea, lipsa încrederii sunt mai puternice decât simptomele. De aceea, proiectele de screening și implicarea ONG-urilor devin vitale.

Medicul nu mai poate aștepta pacientul. Trebuie să meargă el către comunitate.

„ Nu trebuie să așteptăm ca pacientul cu tuberculoză – sărac, fără acces la rețea, fără informații – să vină către noi. Trebuie să mergem noi către el. Este obligatoriu. Pentru că, dacă nu tratăm aceste zone – zone sărace, cu acces limitat la educație medicală – acolo rămân focare care vor continua să alimenteze restul populației, chiar și pe cei care nu trăiesc în aceleași condiții.

(…) Screeningul activ este pentru populația care nu are posibilitatea să acceseze serviciile ușor – este izolată sau are un venit extrem de scăzut.”

Prevenția nu e un lux, e un stil de viață

Prevenția e dată de un stil de viață corect. E vorba de alegeri mici, repetate, care îi dau organismului șansa să funcționeze cum știe mai bine. Nu trebuie să reinventăm roata, trebuie doar să-i oferim ceea ce are nevoie – odihnă reală, lumină naturală, hrană sănătoasă, mișcare ușoară și liniște. Corpul nostru e mai inteligent decât credem. Dacă îl ascultăm, ne protejează.

„Dacă dormim un număr suficient de ore, dacă avem un somn de calitate, imunitatea noastră este categoric mai bună. Acest lucru este dovedit științific. Crește numărul de celule albe din organism – adică soldații noștri de apărare – atunci când ne odihnim suficient.

De asemenea, alimentația corectă, expunerea la soare și vitamina D produsă natural sunt esențiale pentru ca acești soldați să apere eficient organismul. Sunt lucruri aparent simple, dar care contează. Organismul nostru – care este foarte inteligent – știe ce are de făcut. Noi trebuie doar să-i oferim condițiile: să ieșim puțin la soare când e soare, să ne plimbăm în aer curat, să dormim bine, să facem puțină mișcare și, poate cel mai greu, să învățăm să ne gestionăm stresul.”