48 de ani de la marele cutremur: unde suntem cu reabilitarea clădirilor vulnerabile?

Articol de Monica Liche, 4 martie 2025, 17:04

Bucureștiul rămâne vulnerabil în fața unui cutremur major, iar consolidarea clădirilor expuse riscului seismic este un proces complicat și adesea întârziat.  Cum ne putem proteja? Ce soluții există pentru accelerarea consolidărilor? Despre toate acestea am discutat cu Munteanu Răzvan Aurelian, Director Executiv – Administrația Municipală  pentru Consolidare clădirilor cu Risc Seismic, invitatul Ioanei Brușten #ÎnComunitate.

Un oraș cu istorie seismică și lecții importante

Fiecare 4 martie rămâne o amintire dureroasă pentru bucureșteni. Ziua în care cutremurul din 1977 a schimbat pentru totdeauna orașul readuce în discuție o realitate care nu mai poate fi ignorată. Bucureștiul rămâne unul dintre cele mai vulnerabile orașe europene în fața unui nou seism major, iar consolidarea clădirilor este o luptă permanentă cu timpul. Întrebarea esențială este cât de pregătiți suntem și ce se face concret pentru a reduce acest risc?

“Suntem într-o cursă contra cronometru. Da, asta este realitatea. Pe site-ul instituției noastre este o listă cu cele încadrate, sunt peste 400 de imobile cu bulină astăzi în București și cu siguranță că pe măsură ce vom face expertiză, această listă se va îmbogăți, ca să spun așa. Important este să vedem ce facem în etapa a 2-a să nu rămânem doar la documente într-o bibliotecă”

 Cum sunt clasificate clădirile în funcție de riscul seismic?

 Siguranța construcțiilor în fața unui cutremur major depinde de categoria de risc seismic în care sunt încadrate. Fiecare clădire, indiferent de anul construcției, are un anumit grad de vulnerabilitate în cazul unui seism puternic. Sistemul actual de clasificare cuprinde patru clase de risc, iar în teorie, clădirile noi ar trebui să fie proiectate astfel încât să se încadreze în clasa a IV-a, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să sufere avarii majore în cazul unui cutremur puternic.

 „Toate clădirile au un risc seismic. Vorbim de patru clase de risc seismic. O să încep cu clasa a IV-a: imobilele nou construite ar trebui să se încadreze în clasa a IV-a de risc seismic, adică în situația unui cutremur major acestea să nu sufere avarii majore. Dacă ne referim la clasa I de risc seismic, asta înseamnă că în cazul unui cutremur major acestea riscă să se prăbușească. Apoi, la mijloc avem clasele II și III. Clasa a II-a presupune avarii majore, clădirea nu mai poate fi locuită, dar nu se prăbușește, iar clasa a III-a presupune anumite daune aduse clădirii, însă aceasta poate fi locuită ulterior și populația nu ar trebui să fie afectată.”

Pași concreți pentru siguranța clădirilor

 Problema nu este una nouă.  Promisiunile făcute de-a lungul a trei decenii, strategiile adoptate și proiectele adoptate s-au concretizat în 35 de clădiri reabilitate. Bucureștiul este un oraș care se află sub greutatea a 400 de buline care anunță tragedii, în cazul unui seism puternic, iar acest ritm al consolidărilor este insuficient. Totuși, din 2022, lucrurile par să capete un contur mai clar, odată cu un nou cadru legislativ și cu finanțare prin PNRR și Programul Național de Consolidare.

 “Din punct de vedere legislativ, din 1994 până în anul 2022 am avut un cadru legal care avea o serie de constrângeri, din punct de vedere al finanțărilor și din punct de vedere al posibilității reale al implementării proiectelor, motiv pentru care din fonduri publice, spun, din ‘94 până în 2022 s-au putut consolida 35 de imobile. Aceasta este realitatea. Începând din anul 2022 lucrurile au început să capete o coerență.

Am început să avem finanțare prin PNRR, avem un nou cadru legal care vine și permite cu 50% plus unu intrarea în programele de consolidare și avem un program național de consolidare inițiat de către Ministerul Dezvoltării. Un program foarte coerent atât din punct de vedere administrativ, cât și financiar, în sensul că în fiecare an sunt alocate credite bugetare și credite de angajament pentru consolidarea clădirilor cu risc seismic”

 Șantierele sunt deschise, dar provocările rămân

În prezent, mai multe clădiri sunt în proces de consolidare, iar planul este ca numărul acestora să crească. Totuși, există obstacole care încetinesc ritmul lucrărilor, de la aspecte logistice până la proceduri administrative.

“Avem 10 șantiere deschise, la care avem lucrări în derulare. O parte dintre ele sunt finanțate prin PNRR, o parte sunt finanțate prin Programul Național de Monitorizare a Clădirilor Cu Risc Seismic și, de asemenea, și din bugetul local. În afară de aceste 10 șantiere, mai avem încă 160 de documentații la care lucrăm, pentru a deveni mature, adică pentru a putea intra ulterior și în execuție.  Vom finanța aceste imobile, de asemenea, din Programul Național pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic.

 (…)Sigur că da, există anumite constrângeri, nu le-aș numi neapărat piedici. Una dintre constrângeri este legată de nevoia municipalității de a avea mai multe locuințe de necesitate, pentru că odată ce un imobil intră în consolidare, este obligatoriu ca populația din acel imobil să fie relocată.”

 Lipsa locuințelor temporare

 Lipsa locuințelor temporare, pentru oamenii care trebuie evacuați din clădirile ce intră în consolidare, este o problemă dar,  de multe ori, și refuzul acestora  de a se muta, din lipsă de încredere în proces sau din teama de a nu se mai putea întoarce, apasă frânele procesului de reconsolidare.  În plus, procedurile administrative complicate, precum și  avizele și autorizațiile necesare care durează, întârzie inevitabil lucrările.

„De multe ori este greu de înțeles pentru populație acest proces birocratic, administrativ, dar vă asigur că este în conformitate cu prevederile legale și la final este în beneficiul clădirii și în beneficiul dumnealor, pentru că fiecare aviz are  în spate un  rol foarte bine determinat, fie că vorbim de un aviz al Ministerul-lui Culturii, fie că vorbim un aviz al celor de la ISU, fie că vorbim un aviz al cel de-al celor de la DSP, fie că vorbim chiar un aviz al celor de la mediu.

 (…)Există și acum această reticență. Față de acum 3 ani, să zic, suntem mult mai bine, pentru că între timp au apărut și modele de bună practică. Au văzut că avem și oameni întorși din locuințele de necesitate acasă, au văzut că șantierele încep să se miște, au văzut că lucrările se derulează, nu mai avem astăzi șantiere blocate, au văzut că avem asigurată în prezent finanțarea pentru aceste lucrări, motiv pentru care a început să crească și încrederea populației în instituțiile publice.”