Gabriel Diaconu: „Distanța de la nebun la profet și înapoi este foarte mică, în istoria umanității.”
Într-o lume marcată de instabilitate și presiuni constante, sănătatea mintală devine mai relevantă ca niciodată. Provocările economice, turbulențele politice și stresul cotidian afectează echilibrul emoțional al multor oameni. Este sistemul nostru de sănătate pregătit să facă față acestor nevoi tot mai complexe? Am discutat despre toate acestea cu psihiatrul Gabriel Diaconu, invitatul lui Răzvan Ursuleanu #ÎnComunitate.
Articol de Monica Liche, 14 ianuarie 2025, 16:51
Sănătatea mintală uitată în curgerea timpului
Problemele de sănătate mintală sunt o constantă istorică, consemnată încă din din cele mai vechi timpuri, dar stigmatizarea lor persistă. Civilizațiile, indiferent de epocă, au avut dificultăți în a înțelege și accepta suferința psihică care a fost mereu asociată cu amenințări divine.
„Ce este surprinzător, și pentru mine este motiv permanent de curiozitate, este cât de ușor se întoarce omul împotriva omului care este suferind psihologic. Cred că în ceea ce privește sănătatea mintală, dar mai ales dispariția ei, apariția nebuniei încă din răsăritul timpurilor este văzută ca o amenințare, care este cumva divină și cere sacrificiu. Cere, într-un fel sau altul, vărsare de sânge. Distanța de la nebun la profet și înapoi este foarte mică, în istoria umanității.”
Costurile ignorării sănătății mintale
Astăzi, în România, resursele destinate sănătății mintale sunt limitate, iar stigmatul continuă să descurajeze diagnosticarea și tratamentul. Lipsa investițiilor în sănătatea mintală înseamnă costuri economice și sociale uriașe. Boala psihică și stresul sunt principalii factori ai absenteismului, productivității scăzute și ai unui lanț de alte afecțiuni grave. Totuși, în ciuda acestor realități, alocările financiare rămân insuficiente.
„Există o nebunie. Nebunia este că boala psihică este cel mai mare și cronofag și hematofag consumator de bani. Deci bugetul Casei naționale de Asigurări din România este de 10 miliarde de euro pe an. Costurile directe și indirecte date de nesimțirea asta și nemernicia asta, în ceea ce privește finanțarea sănătății mintale, a fost evaluat corect și sistematic de niște oameni, chiar anul trecut, la 10 miliarde de euro. Adică, bugetul sănătății românilor, 16 milioane care stau pe aici, 10 miliarde. Pierdem 10 miliarde de euro din PIB pentru că nu ne ocupăm corect de sănătate mintală, adică echivalentul bugetului pe un an cu toată sănătatea românilor, toată. De ce pierdem atât de mult? Pentru că e principala cauză de absenteism.”
Educația: Fundația șubredă a generațiilor viitoare
Într-o lume care se îndreaptă cu pași mari spre o eră a tehnologiei AI, definită de competiție globală, România se confruntă cu o criză educațională profundă. Primii opt ani din viața unui copil sunt cruciali pentru traiectoria sa ulterioară, dar sistemul actual nu reușește să ofere condițiile necesare unei dezvoltări sănătoase.
„Avem în zilele noastre analfabetism funcțional, peste 50 %, avem copii care nu știu să scrie și să citească în România, unul din trei, dacă iei la bani mărunți, eu zic că sunt aproape unul din doi, sunt copii care nu au competențe de bază numerice. Sunt copii care nu știu la 15 ani tabla înmulțirii.“
Măsura unei civilizații
Civilizația unei națiuni este definită de felul în care își tratează categoriile cele mai vulnerabile: bătrânii și copiii. În cazul României, imaginea este sumbră, iar țara noastră continuă să fie printre ultimele țări în ceea ce privește investițiile în calitatea vieții. Astfel, impactul pe termen lung devine tot mai vizibil.
„ Uită-te un pic la România. Cum își tratează bătrânii? Absolut îngrozitor. Dar uite-te, în egală măsură, cum își tratează copiii. România a devenit infam în lume pentru leagănele de copii, imediat după revoluție. Nu mai este infam în lume, dar este una dintre țările dintre cele mai nemernice în ceea ce privește încurajarea părinților de a avea copii, stimularea părinților cu copii de a avea o mai bună calitate a vieții, educarea copiilor și sănătatea copiilor sunt tratate cu bășcălie în România. Și singurul lucru care ajunge să definească în zilele noastre, cu titlu de alertă, de grevă, de critică, de nebunie, este sănătatea mintală în intervalul de vârstă 5-14 și apoi 18 ani, sănătatea mintală a copilului și a adolescentului. Aici este descurajant. Aici este momentul în care îmi vine să dau cu basca de pământ din nou și din nou, pentru că aici este regresul.”
Stresul, prieten sau dușman?
Percepția stresului a fost distorsionată de-a lungul timpului. De la un mecanism esențial pentru adaptare și supraviețuire, stresul a devenit sinonim cu anxietatea și neliniștea modernă. „Cuvântul medical sau fiziologic adecvat este distres.”, a precizat Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, care a mai adăugat:
„Stresul este nu doar obligatoriu, nu doar necesar, este și suficient pentru, hai să-i spunem, o existență normală, sănătoasă a organismului. Și, dacă vrei, mediul de cultură prin care are loc comunicarea oricărui organism cu mediul înconjurător. Stresul este calea de comunicare, sunt semnale trimise, sunt semnale primite și la sfârșitul zilei, consumul metabolic se întâmplă în interiorul acestui stres. Pentru că nu era suficient conceptul, la sfârșitul secolului XIX , au trebuit să-i spună fiziologii vremii celui care este normal eustres sau stres în echilibru, iar stresului care este în dezechilibru i-au spus distres.
(…) În zilele noastre nu mai înseamnă ce însemna acum 100 de ani, înseamnă de obicei anxietate și un gen de neliniște, de hipervigilență.”
