Bine de citit: Picnic la marginea drumului
Articol de razvanursuleanu, 28 octombrie 2024, 11:43
Când se întâmplă – din păcate foarte rar – să mai aducă vorba cineva despre acest roman, aproape imediat apare întrebarea “dar ai văzut și filmul, nu-i așa?” după care romanul este lăsat baltă și se discută numai despre film. Și cred că pe bună dreptate.
Am citit “Picnic la marginea drumului” o singură dată și am văzut de vreo zece ori “Călăuza”, filmul lui Tarkovski, fără a reuși vreodată să găsesc o conexiune directă între cele două opere. “Picnic la marginea drumului” este un roman science fiction. “Călăuza” este un film mistic, ezoteric, criptic, abstract, orice, numai science fiction nu, iar Zona din roman (acolo unde o navă extraterestră aflată în trecere s-a oprit o vreme pentru un picnic, apoi a plecat, lăsând în urmă mormane de gunoaie) nu are nicio legătură cu Zona suprarealistă a lui Tarkovski.
Și dacă tot am adus vorba despre Zonă, țin minte că de-a lungul vremii m-am contrazis cu prietenii de nenumărate ori în ceea ce privește sensul ei în film. Eu consider și acum că Profesorul, Scriitorul și Călăuza nu au plecat niciodată de la masa din bar, iar Zona în care îi duce Călăuza există doar în mintea sa. O poveste uluitoare spusă unor oameni necunoscuți care doar în acest fel, hrănindu-se din imaginația altuia, pot evada măcar și pentru câteva ore din sterpele lor vieți.
Chiar dacă printr-o comparație ce nu ar fi neapărat necesară filmul îi este superior cărții, “Picnic la marginea drumului”, cea mai strălucită creație a fraților Strugațki (după “Piciul”?), rămâne o lectură obligatorie pentru cei care pretind că iubesc literatura SF. A nu-i citi pe acești autori e ca și cum a-i spune că ești un fin cunoscător al literaturii polițiste, dar nu ai citit niciodată o carte de Agatha Christie.
