Violența domestică în România: O problemă ascunsă în spatele ușilor închise
În România, lupta împotriva violenței familiale pare aproape inexistentă. Multe victime, fie din teamă, fie din rușine, nu ajung să depună plângere, iar sprijinul oferit este prea puțin și subfinanțat. Viitorul victimelor rămâne, adesea, compromis. Am discutat #InComunitate cu Simona Mihaiu, cercetător științific, despre realitatea dură a violenței familiale și ce putem face pentru a schimba lucrurile.
Articol de Monica Liche, 23 octombrie 2024, 16:52
Violența domestică în comunitățile defavorizate
În ciuda eforturilor, în multe comunități defavorizate, în special în mediul rural, violența domestică este încă percepută ca o problemă privată. Această mentalitate nu permite intervențiile externe, care sunt deseori evitate, iar victimele nu solicită ajutorul de care au nevoie.
„ Este important să înțelegem că, cel puțin în anumite comunități defavorizate sau în mediul rural, această problemă este una considerată în continuare o problemă personală a familiei. Deopotrivă, această problemă nu este suficient de bine conștientizată de către victime, respectiv de către agresori, și nu este contracarată, prin urmare, de măsura puterii pe care ea o are de a distruge realmente viețile oamenilor, care sunt implicați în acte de violență domestică.
(…)Victimele și agresorii nu conștientizează că violența domestică este o problemă socială, este și o problemă personală, dar este o problemă socială. Prin urmare, ei ar trebui să fie cei care solicită sprijinul, victimele sau chiar agresorii.” a explicat Simona Mihaiu
Sprijinul insuficient al statului și izolarea victimelor
Frica de represalii sau rușinea împiedică victimele să depună plângeri împotriva agresorilor. A cere ajutorul cuiva rămâne soluția care poate face diferența viață și moarte.
„Cred că este foarte important ca victimele să fie încurajate să discute despre problemele pe care le întâmpină, în cazurile de violență domestică, și să-ți ceară chiar ajutorul.
(…)Aș susține ca toate victimele violentei domestice să se îndrepte către poliție sau către alte organizații care ar putea să le sprijine.”
Rețelele de sprijin pentru victimele violenței domestice
Deși nu suficiente, rețele de sprijin pentru victimele violenței domestice există. Iar recomandarea făcută tuturor victimelor este de a apela cât se poate de repede la ele.
„Eu nu consider că noi dispunem în acest moment de suficiente rețele de sprijin pentru toate victimele din țara noastră și pentru agresori, dar cred că am făcut câțiva pași importanți. Sunt instituții care se ocupă. Sunt serviciile sociale, ele sunt cunoscute de obicei ca asistența socială a copilului, asistența și protecția copilului. Sunt secțiile de poliție, care în mod normal ar trebui să funcționeze în toate localitățile, sunt organizațiile nonguvernamentale ușor de identificat pe internet. Sunt instituții precum avocatul copilului, care sprijină astfel de copii. Și în cazul vârstnicilor victime ale violenței domestice, la care țin eu în mod deosebit, pentru că sunt mai puțin prezenți în imaginea publică din țara noastră, este un institut de îmbătrânire activă, care, printre altele, știu că se ocupă și de această problemă. Apoi mai este o agenție se numește Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați. Este important de menționat faptul că această agenție dispune de un număr de telefon(0800.500.333), la care, în permanență, 24 din 24 de ore, cineva răspunde.”
Cauzele violenței domestice
După ani de cercetare și peste 3.000 de cazuri analizate, Simona Mihaiu a identificat câteva cauze care stau la baza violenței domestice: stres, traume din copilărie, consumul de substanțe ori problemele personale ale partenerilor. Toate acestea favorizează un mediu instabil și predispus la abuzuri fizice și emoționale.
„ Sunt 15 ani, de când studiez acest subiect al violenței domestice cu extindere spre omorul conjugal. O să spun că am constatat câteva cauze foarte frecvent întâlnite, în mai bine de 3000 de cazuri, de care m-am ocupat. Vorbim deseori despre disfuncționalitatea unui cuplu, adică probleme personale între partenerii din acel cuplu. Ar trebui în mod normal rezolvate, ca să nu se ajungă la violență domestică. Printre altele, vorbim de diverse probleme inerente vieții fiecăruia dintre noi, probleme legate de sănătate, probleme legate de, eu știu, aspectele financiare, probleme legate de stresul de la locul de muncă. Ar trebui gestionate și acestea, de așa manieră, încât familia respectivă să nu ajungă la violență domestică. Vorbim apoi despre diverse comportamente de dependență, dependența de alcool, dependența de a medicamente, dependență de droguri.”, a adaugat Simona Mihaiu.
Violența domestică afectează generațiile următoare
Consecințele violenței domestice nu se opresc la partenerii implicați. Copiii, martorii inocenți ai acestor abuzuri, sunt profund marcați, chiar dacă nu sunt victime directe ale agresiunii fizice. Aceste traume pot modela comportamentele lor viitoare, astfel riscul ca ei înșiși să devină fie victime, fie agresori, crește proporțional.
„ Am constatat că victima sau agresorul au fost în copilăria lor, sau poate chiar de a lungul întregii vieți, victime sau agresori.
(…) Chiar dacă un copil, a cărui mamă este victimă a violenței domestice, nu a fost niciodată lovit de tatăl lui, el va fi afectat, într-o formă sau alta, va fi afectat pentru că a luat parte la experiențele dureroase, violente, de abuz, trăite de mama lui și comise de tatăl lui.”
