Bine de citit: Telepatul
Articol de razvanursuleanu, 26 februarie 2024, 11:11
După ce Alfred Bester, în 1953, cu romanul „Omul demolat”, a demolat „piața” lucrărilor SF ce au ca temă telepatia, aproape tot ceea ce s-a scris după aceea a intrat la capitolul variațiuni pe același subiect, astfel încât este destul de dificil să mai găsești ceva cu adevărat inovator, indiferent cât ai sta să cotrobăi prin bibliotecă.
Așa cum, de fapt, mă așteptam, nici „Telepatul” lui John Brunner nu vine cu nimic nou, dar lucrul acesta a fost asumat de către scriitor, pentru că toate ideile interesante pe care le-am descoperit aici ori sunt conexe, ori pur și simplu nu au legătură cu telepatia.
Sursa foto: Razvan Ursuleanu
Unul dintre exemplele ce pot fi date ca argument este reprezentat de capitolul în care Gerald Howson, personajul central al narațiunii, încearcă să înțeleagă (împreună cu cititorul), o nouă formă de artă ce implică o îmbinare extrem de complicată a senzațiilor și a sentimentelor, un melanj uluitor de muzică, stări extreme, simțuri, culori și mirosuri exotice.
Dincolo de tema „oficială” a romanului, Brunner încearcă și el, asemenea unor generații întregi de scriitori, să convingă cititorul că se poate găsi o formă prin care societatea noastră umană, îmbâcsită de prejudecăți, are capacitatea de a ajunge la acel moment în care îi va putea considera drept egali pe toți cei care sunt diferiți, indiferent care ar fi natura acestor diferențe.
Din păcate însă, doar literatura de anticipație ne poate oferi deocamdată o astfel de lume tolerantă, în care discriminarea reprezintă doar o pagină de istorie întunecată.
Eu nu sunt foarte convins că individul de rând, cel pe care nu-l deranjează cu nimic mediocritatea în care se bălăcește, va fi în stare să le acorde o șansă onestă celor străluciți sau celor ce nu pot ține pasul, atâta vreme cât nu este constrâns de diverse legi sau reguli. Tocmai de aceea citesc SF, măcar pentru a mă amăgi că acest lucru este posibil.
