Video: Familiile monoparentale și importanța existenței unui grup de suport!
Articol de Monica Liche, 21 martie 2023, 18:44
Divorțul, decesul unuia dintre părinți, un copil născut și crescut doar de mamă sau adopția unui copil de către un singur adult sunt posibilii factori care creionează familia monoparentală, acel tip de familie în care copilul crește în casă cu un singur părinte. Invitata Ioanei Brușten #InComunitate, Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer în managementul durerii, ne-a vorbit despre greutățile unei familii monoparentale, despre ce înseamnă să fii părinte singur și despre cum să gestionezi durerea în urma pierderii partenerului de viață.
„Numărul de familii monoparentale este în continuare crescător, important este cum ne raportăm la acest număr și cum facem să ne fie bine în acest nou model de familie, de familie monoparentală. Indiferent că am ales poate să rămân însărcinată și aleg să rămân un părinte singur, sau am ales să divorțez, sau mi-a murit partenerul. Sunt diferite situații în care poți ajunge un părinte singur, cu unul sau mai mulți copii.”, a precizat Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer.
În urma pierderii partenerului sau a divorțului, se schimbă întregul orizont social și se schimbă și perspectiva asupra vieții. Prima pierdere va atrage cu sine dispariția altor lucruri, atât în planul afectiv, cât și în cel fizic. „Este un efect de undă.”, a spus Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer.
„Atunci când rămâi fără partener, această pierdere, pe care o interpretează creierul nostru, vine cu alte pierderi secundare. Este un efect de undă. Dacă ar fi să ne imaginăm un aisberg, ce se vede deasupra, este pierderea primară a partenerului, dar dedesubt sunt alte pierderi, cum ar fi pierderea co-partenerului în creșterea copilului, pierderea visurilor, pierderea statutului, a stabilității financiare, chiar și pierderea unor cercuri de prieteni.”
Divorțul presupune un întreg proces de pierdere, iar acest lucru va stârni un vortex de întrebări și îndoieli care pot distruge din temelie încrederea în propria ta persoană și în alții. Pe lângă toate acestea, se poate instala și sentimentul rușinii. „După divorț, un sentiment copleșitor pentru mine a fost rușinea”, a mai spus Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer.
„Este un amalgam de emoții și nu ești numai cu mintea. Nu te afectează numai mental, te afectează și emoțional și e important să ai pe cineva lângă tine, care să îți valideze anumite emoții, anumite gânduri, pentru că mintea sare într-una să caute noul sens în viața ta.
Pentru mine, de exemplu, familia era și este o valoare foarte importantă. După divorț, un sentiment copleșitor pentru mine a fost rușinea, mi-a fost foarte rușine că am divorțat și am avut luni de zile în care evitam să mă văd cu lumea, să povestesc. Viața nu e întotdeauna poezie. Se mai întâmplă și astfel de situații.”
Dintre toate relațiile care se pot destrăma, răci sau pierde în urma divorțului, este extrem de important să rămână intactă ce de părinți. Asta presupune găsirea unor soluții care să permită copilului să se simtă la fel de iubit și de important. Este un spațiu în care toate neînțelegerile dintre adulți ar trebui să dispară. Comunicarea rămâne vitală.
„Este foarte important să nu cauți vinovați și să-ți asumi care este partea ta. Mai ales când la mijloc este cel puțin un copil, trebuie să creezi un spațiu de pace între tine și fostul partener. Relația de părinte va rămâne mereu, și cel mai important e găsirea modalităților de a comunica. Este necesar să creezi un spațiu de comunicare cât mai bun, care să ajute în creșterea copilului.”, a spus Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer, care a mai adăugat:
„Copilul care rămâne orfan are nevoie să i se spună ce s-a întâmplat, să nu fie mințit și să fie însoțit în procesul lui, să fie încurajat să împărtășească ceea ce simte, ceea ce a trăit peste zi și mai ales încurajat cu blândețe să împărtășească ce gânduri îi trec în anumite momente ale zilei, dacă sunt anumiți stimuli exteriori care îi amintesc de părintele care nu mai este, și cel mai important este să îi fie validate emoțiile. Asta e valabil inclusiv la copilul orfan sau la copilul care ai căror părinți s-au despărțit.”
Fiecare adult care ajunge în situația de a își crește copilul singur trebuie să știe care sunt acei primi pași, care îl pot ajuta să depășească primul impact al traumei și care îl pot ajuta să regăsească sensul propriei existențe. Acești pași sunt necesari pentru reintegrarea în viața socială și pentru obținerea unui echilibru. „Cel mai important lucru este să cauți suport”, a precizat Lăcrămioara Ocunschi, coach și trainer.
„Să nu cauți vinovați, să creezi un spațiu sănătos între tine și celălalt, în care să circule mesaje care să ajute la creșterea și educația copilului, să spui adevărul, să nu-l minimizezi pe celălalt. Aș mai adăuga să ai blândețe pentru tine însuți, să nu te judeci pe tine prea aspru, că ai făcut sau n-ai făcut. Cel mai important lucru este să cauți suport. Suportul ar trebui să fie pe primul loc, pentru a nu trece singur prin asta. Ai nevoie de momente în care să fie alături de tine oameni și ai nevoie și de momente în care să te retragi și să stai puțin singur cu gândurile tale.”
Adeseori, experiențele altora ne pot plasa pe traiectoria potrivită evoluției personale. Așa se întâmplă și în cazul celor care, din motivele menționate mai sus, rămân singuri să-și crească copiii. Sfaturile celor din jur devin și ele o posibilă sursă de inspirație. Dar, în primul rând, totul începe cu tine. Cu felul în care înveți să te ierți și să te apreciezi.
„Important e să conștientizezi cât de bine este să primești un sfat sau o inspirație, poți să găsești inspirație din experiențele altora și, uite-te, în primul rând, cum reușesc alții să treacă prin situații similare. Păstrează un ton și un spațiu care să-ți aducă, cumva, blândețe, optimism și speranță în viața ta. Trebuie să încerci să-ți cultivi și iertarea față de tine. Să cauți să-ți dezvolți abilitățile, să cauți să te înțelegi pe tine ca om.”
Află aici alte metode și sfaturi care te pot ajuta să mergi mai departe, în rolul tău de părinte singur.
