VIDEO: Silvia Bogdan – „Tinerii au o empatie genetică, nu au șabloane mentale”!

Articol de dianamatei, 25 octombrie 2022, 16:28

Invitații emisiunii „În Comunitate” de astăzi au fost Silvia Bogdan, președinta „Școlii de Valori”, și Teodor Cazacu, unul din beneficiarii programului „Excepționalii”.

O societate sănătoasă ar trebui să se bazeze pe valori sănătoase. Semințele trebuie sădite din timp pentru că roadele să fie cele dorite, iar semințele sunt generațiile tinere.

Tineri talentați, cu pasiuni, în care sădim responsabilități. Asta își propune să facă „Școala de Valori” care susține o generație de tineri talentați.

Unul dintre proiecte este „Excepționalii” care introduce conceptul de inovație socială și incluziune prin educație în mintea și comportamentul adolescenților excepționali din România.

Este un program național centrat pe educația prin valori, care inspiră prin oameni-model, facilitează interacțiunea cu mediul de afaceri, promovează inovația socială, oferă sprijin pentru incluziune socială și pune bazele comunității liderilor de mâine. Centrul acestui program este echipa.

Mentorii îi învață să facă echipe și să creadă în ele, spune Teodor Cazacu, unul din beneficiarii programului.

„Au vrut să ne ducă din punctul A în punctul B. În punctul A eram într-un punct mediocru. E greu să lucrăm într-o echipă, însa ne-am acomodat. La „Școala de Valori” am învățat că echipa este făcută de toți participanții. Noi aveam ideea că liderul face echipa dar și liderul este o piesă, ca toți ceilalți. Să faci echipă cu cineva nu înseamnă neapărat să fii echipă. Dacă îmi doresc să fac echipă cu altcineva, mă fac frate cu dracul, însă, de obicei, spun direct, chiar dacă va avea un impact negativ”.

Silvia Bogdan, președinta „Școlii de Valori”, crede în puritatea vârstei, a seminței care poate fi sădită într-un sol bun. Doar așa se vor forma comunități care doresc să producă transformări profund sănătoase în societatea românească.

„Noi credem în puterea ecosistemului. Bătălia viitorului se va da între ecosisteme: echipe care sunt adunate pentru un scop comun, ceva mai mare, ceva în care cred. Să te ancorezi într-o realitate pe care să o percepi. Noi asta facem cu tinerii. Credem în puterea lor, în autonomia lor. Sunt ancorați în realitate și trebuie să învețe să aplice și să fie motivați să meargă mai departe. Au o vulnerabilitate sănătoasă pe care o expun. Aici e frumusețea. Tinerii sunt mult mai determinați să se înțeleagă unii pe alții, au o empatie genetică, nu au șabloane mentale”.

Pentru Teodor roadele s-au văzut imediat și a venit și satisfacția.

„Imediat după ce am terminat cursul, am simțit că e mai bine să fac o echipă pentru că am văzut roadele. Am făcut echipă cu un coleg. Recrearea ”Jocului cuvintelor” de la televizor. Un grup de 5 persoane concurează unul cu celălalt. Arbitrul este colegul meu, prezentatorul. Până acum am jucat 5 ediții interne în clasă, foarte echilibrate. Eu am ajutat cu marketing-ul”.

Anul acesta, proiectul s-a desfășurat în Sectorul 2 al Capitalei, însă crește la nivel național și pentru toate vârstele.

„Noi suntem deja în al optulea an cu acest proiect. Anul acesta a fost doar pentru Sectorul 2, dar îl dezvoltăm. Ne dăm seama cât este de important pentru tineri să se implice în comunități și să facă proiecte. Văd cât de importantă este persuasiunea, să-și facă auzită vocea. Sunt cetățeni care au nevoie să se dezvolte și să lucreze împreună, indiferent dacă se cunosc sau nu, să se coaguleze în echipe. Noi lucrăm cu tinerii dar avem proiecte și pentru copii de 5, 6, 7 ani. Mi se pare oportun să se lucreze între generații cu cei de la Alpha, Millennials …Tinerii din ziua de azi au un potențial extraordinar, o spun studiile. Trebuie să-și descopere potențialul pentru a vedea ce vor să facă mai departe”.

„Școala de Valori” îi mai învață ceva pe tinerii excepționali: nu avem limite de învățare și cunoaștere. Mai mult, nu trebuie să ne oprim în a o face, iar vârsta nu ar trebui să fie un impediment. O opreliște nu ar trebui să fie nici interacțiunea între vârste.

„Vârsta e doar un număr. Contează spiritul și ocazia pe care o dăm tuturor să lucreze împreună. Problema sunt ancorele și mentalitățile învechite. Mai avem și problema învățării. 1% din bugetul unei familii se duce pe învățare. Deci nu mai învățăm. Viața nu se termină nici la 40, nici la 50…dar ține de noi cât suntem de deschiși în a lucra cu tinerii, să-și depășească niște angoase pe care noi le înțelegem altfel, ca adulți. Apoi este deschiderea inocentă pe care ar trebui să ne-o dezvoltăm ca adulți, să îi înțelegem. Trebuie să le dăm șansa să-și trăiască viața lor, nu pe a noastră”.