Bine de citit: Infinitivul de la Go
Articol de razvanursuleanu, 22 iunie 2022, 10:03
Uff, am citit, sau mai bine zis am răzbit până la capăt, și încă nu pot să-mi dau seama care este principalul vinovat pentru dificultatea mea de a parcurge acest roman.
Poate că eu sunt de vină, eram probabil obosit și nu se legau paginile dar chiar șapte zile la rând de oboseală? Pentru că de o săptămână am avut nevoie ca să termin cartea asta destul de subțirică.
Pe autor, pe John Brunner, îl scot de pe lista suspecților, îmi este imposibil să cred că s-a apucat la un moment dat să se bălăcească în confortul mediocrității literare, toate cărțile sale pe care le-am citit până acum fiind ori foarte bune, ori excepționale.
Ideile și speculațiile prezente în acest roman îi poartă amprenta, îți reamintești imediat câtă forță are acest uriaș autor. Universuri alternative sau posibile, sincronizate sau incongruente, lumi pe cale de consecință, o bucurie de fiecare dată să citești și să te reîntâlnești cu așa o minte admirabilă. Brunner nu a îmbrăcat niciodată conținutul remarcabil al operelor sale într-o formă literară ieftină…
Așa că rămân doar doi suspecți, și anume editura și traducătorul. Dintr-un punct de vedere strict tehnic editura nu este doar suspect, ci inculpat dovedit, și aici nu există vreun dubiu pentru că am în bibliotecă volumul pe post de probă. Sincer nu prea înțeleg cum de editura Militară, care de-a lungul vremii mi-a oferit lecturi excelente publicate într-o formă cel puțin decentă, s-a încumetat să iasă pe piață cu așa un rebut.
Mare parte din pagini sunt la limita suportabilului, un adevărat test oftalmologic pe care de abia am reușit să-l trec. Hârtie de ziar, imprimată prost și cu mare economie la cerneala tipografică, rânduri întregi blurate, dublate sau cu supratipar ca la mărcile poștale, de vreo câteva ori am fost nevoit să ies afară ca să țin cartea în lumina soarelui, altfel ar fi fost imposibil să-mi dau seama ce Dumnezeu scrie acolo…
Aceste considerente de ordin tehnic nu afectează calitatea romanului pentru că de acest lucru se ocupă traducerea, pe care nu știu cum să o definesc, am de ales între „deficitară” și „oribilă”.
Sper totuși că editura nu poartă vreo responsabilitate pentru asta, îmi doresc să cred că nimeni de acolo nu a verificat ce a ieșit după procesul de traducere, toată lumea fiind probabil ocupată cu procurarea de hârtie de calitate și de tuș…
