Bine de citit: Ochiul bâtlanului
Articol de razvanursuleanu, 18 aprilie 2022, 09:17
Am citit primăvara un roman de toamnă târzie, iar culorile de plumb care însoțesc fiecare pagină din „Ochiul bâtlanului” mi s-au părut doar amintiri îndepărtate dintr-un alt an, nu am reușit să le percep în timp real. Suntem în aprilie și au înflorit cireșii, în carte e frig, iar ploaia și ninsoarea au nuanțe cenușii, poate ar fi fost mai bine să citesc în septembrie, așa cum de fapt îmi propusesem.
Așa că mi-am concentrat atenția la personaje și la acțiunile lor, descoperind ceea ce oricum știam, o autoare care este maestra descrierii naturii umane.
Planeta pe care Ursula K. Le Guin o oferă cititorilor este de fapt o lume ideală, în care oamenii mai au loc, mai încap, iar dacă simt că acest lucru nu mai este posibil, pot pleca sau fugi, se pot îndepărta de rău și căuta un sanctuar sau un refugiu, pot explora noi teritorii unde nu a mai ajuns vreodată cineva. Au cum să încerce iar, au cum să reînceapă.
Da, bruma acoperă „Ochiul bâtlanului”, dar romanul este departe de a fi întunecat, pentru că personajele strălucesc pur și simplu. Lev, Vera, Luz, Southwind sau Andre, o încântare să le urmezi rând cu rând și rând pe rând povestea.
Prin comparație cu alte lucrări ale Ursulei, acest roman nu s-a bucurat printre critici nici măcar de un succes relativ, a fost considerat de către aceștia drept un text minor, ce nu definește valoarea operei scriitoarei.
Însă cititorii, printre care mă bucur că mă număr și eu, au avut însă o cu totul altă părere. Pe majoritatea platformelor online unde aceștia pot acorda calificative romanelor, „I really liked it” este aprecierea pe care o poți cel mai des întâlni.
