Bine de citit: HMS Terror
Articol de razvanursuleanu, 21 februarie 2022, 10:03
De ce oare, dintre cei 134 de membri ai expediției care a încercat în 1845 să descopere un pasaj navigabil care să lege Atlanticul de Pacific, autorul l-a ales pe căpitanul Francis Rawdon Moira Crozier pentru rolul de personaj principal al romanului?
Adevărul este că, dincolo de numele parcă predispus pentru neuitare, tot pe Crozier l-aș fi ales și eu. M-am uitat la fotografiile ofițerilor echipajelor de pe navele HMS Erebus și HMS Terror, dispărute acum aproape două secole împreună cu întreaga expediție condusă de John Franklin, și fotografia lui Crozier iese imediat în evidență. Irlandezul pare a fi singurul care nu “pozează”. Un căpitan de navă adevărat, neinteresat de lucruri frivole, cum ar fi acela de a-și încheia toți nasturii de la vestă pentru a da bine în albumele din arhivele Amiralității Britanice.
Dan Simmons a scris “HMS Terror” în 2007 și istoria alternativă și fantastică a expediției Franklin pe care acest roman o oferă cititorilor cred că poate reprezinta și în prezent o lectură absolut fascinantă, chiar dacă în 2016 și 2019 epavele celor două nave au fost descoperite.
Simmons este un maestru al scrisului și în viziunea lui, cabina lui Crozier e un loc remarcabil, în care cititorul se poate simți mai mult decât confortabil sau, din contră, într-o totală nesiguranță, totul depinzând de starea de moment pe care acesta o are. Și pot să spun că am fost chiar bucuros în momentul în care am aflat că din cauza pandemiei a fost amânată cercetarea subacvatică, operațiune care printre altele ar fi trebuit să dezvăluie și ce se află în cabina căpitanului Crozier cel real. Cartea mi-a plăcut foarte mult, așa că misterul poate să mai zăbovească o vreme…
“Stick to the facts” ar spune englezul. Sunt perfect de acord, doar că în acest caz, până în momentul în care vehiculele de cercetare subacvatică își vor relua activitatea, ușa cabinei căpitanului Francis Rawdon Moira Crozier va fi deschisă și ficțiunea se va transforma în istorie concretă, eu prefer să fiu încă “stick to the book”…
