Bine de citit: Fetița care a salvat Crăciunul
Articol de razvanursuleanu, 24 decembrie 2021, 10:11
Credeam că am aflat tot despre Moș Crăciun din cartea „Un băiat numit Crăciun”… Nici vorbă de așa ceva. Nu știam, de exemplu, că trolii au distrus sania Moșului la un moment dat… Dacă aș fi știut, aș fi sărit în ajutor împreună cu gașca mea de la vremea respectivă. Nu ne era frică de troli. Ne făceam veacul pe lângă podul Ciurel, care fiind pod, era sigur păzit de un trol, dar trolul ăsta nu a avut niciodată curajul să iasă din bârlogul lui și să ne înfrunte. Eram o gașcă foarte solidă, noi, cei din clasa a doua…
Nu știam nici că sania lui Moș Crăciun era dotată cu telefon. Din păcate era doar o linie directă cu elfii, iar eu, nefiind elf, n-aș fi avut cum să îl sun și să îi spun cam ce aș vrea eu să găsesc sub pom dimineața, evitând astfel scrisul de scrisori, care mă termina. Nu știam ce cuvinte îi plac Moșului și în fiecare an mă pierdeam de emoție în fața colii de hârtie, mă zăpăceam complet până terminam de scris și uitam de fiecare dată să pun și un timbru pe plic.
Dar informația cea mai importantă pe care am aflat-o din cartea „Fetița care a salvat Crăciunul” este aceea că Moș Crăciun are pe bordul saniei un buton magic cu care poate opri timpul în loc! Tss, of, of, cum de nu mi-a trecut mie prin cap chestia asta nici măcar o clipă, de la grădiniță și până în clasa a treia? Am stat atârnat de vizor ore în șir, în fiecare an, ca să-l prind pe Moșul când vine la ușă (pe ferestre nu ar fi putut să intre, că le închideam bine, iar horn nu aveam, pentru că stăteam la bloc, deci credeam că totul era foarte bine calculat).
Iar Moșul apăsa pe butonul magic, timpul se oprea în loc, cu mine cocoțat pe scăunel și cu un ochi lipit de vizor… Apoi trecea pe lângă mine, punea cadourile sub brad și pleca. Și după ce apăsa butonul la loc și timpul pornea din nou, eu rămâneam în continuare să mă zgâiesc la hol, până mi se închideau ochii de somn și venea bunica să mă ducă la culcare…
Deci așa făcea Moș Crăciun…
