„Acolo unde locuiesc“ – proiecţie exclusivă de film cu ocazia centenarului naşterii scriitoarei austriece Ilse Aichinger!

Articol de Adriana Baciu, 9 decembrie 2021, 15:33

Martora unui întreg secol pe care şi-ar fi dorit adesea să-l parcurgă ascunsă într-o manta care să o facă invizibilă… Cu o operă care a marcat însă generaţii de austrieci şi de europeni, Ilse Aichinger (1921-2016) a fost una dintre cele mai rafinate prozatoare şi poete contemporane austriece.

Scriitoarea cunoştea aproape fiecare străduţă lăturalnică a Vienei, nevoită fiind să se ferească cât mai mult de autorităţi şi de concetăţeni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe atunci, identitatea ei era aceea de muncitor forţat, figurând în actele vremii ca o „semi-evreică de categoria întâi”, cu aproape toată familia exterminată în lagărele de concentrare.

Cu ocazia celebrărilor centenarului naşterii sale (1 noiembrie 1921), Forumul Cultural Austriac Bucureşti prezintă, în exclusivitate pentru România, un film-document excepţional „Wo ich wohne /Acolo unde locuiesc”, realizat de Christine Nagel (Austria, 2014), subtitrat în limba română.

Filmul este disponibil pe canalul de YouTube al FCA până pe 16 decembrie. De asemenea, în primele luni din 2022, Forumul Cultural Austriac va vernisa la Bucureşti o expoziţie dedicată vieţii lui Ilse Aichinger, expoziţie ce va călători, apoi, în mai multe oraşe din ţară.

„Tăcerea, observația și absurdul constituie esența liricii lui Ilse Aichinger, redată în imaginile filmului „Wo ich wohne/Acolo unde locuiesc”. Personaje de poveste prind viață într-o casă ale cărei podele par să se scufunde. Filmele Super 8 filmate chiar de Ilse Aichinger, niciodată prezentate public, restituie, de asemenea, surprinderea în faţa regăsirii sinelui, a unei identităţi, și a modului în care ajungem să facem acest lucru. Filmul ne conduce prin opera lui Ilse Aichinger, care, în unicitatea sa, reprezintă secolul XX și, în același timp, este atemporală în dimensiunea sa existențială”, explică regizoarea Christine Nagel.

 Ilse Aichinger și sora sa geamănă Helga s-au născut pe 1 noiembrie 1921, la Viena. După anexarea Austriei de către Germania nazistă în martie 1938, mama lor, de origine evreiască, ce profesa ca medic, și-a pierdut locul de muncă. Helga a reușit să emigreze în Marea Britanie graţie Mișcării pentru copii refugiați („Kindertransport”), dar izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a împiedicat plecarea restului familiei, care era deja planificată.

Frații mamei şi bunica celor două surori gemene au fost deportați în 1942 și uciși în lagărul de concentrare Maly Trostinec din Minsk. În timpul războiului, Ilse Aichinger – considerată „semi-evreică de categoria întâi”, cu doi bunici semiţi –  a făcut muncă forțată în capitala austriacă. În 1945 a început să studieze medicina, pe care însă a întrerupt-o doi ani mai târziu pentru a-și termina romanul „Die größere Hoffnung” („Copiii lui Irod”), publicat în 1948.

În 1952 a publicat nuvela „Spiegelgeschichte” a câștigat premiul Grupului 47, primul premiu important acordat scriitoarei, căruia i-au urmat numeroase altele. Ilse Aichinger a scris poezie, proză şi de texte de teatru radiofonic. Ilse Aichinger a decedat pe 11 noiembrie 2016.

Christine Nagel a cunoscut-o pe Ilse Aichinger în 2001, cu șase luni înainte de a împlini 80 de ani, în cadrul unui proiect de teatru radiofonic. La vremea acea autoarea încă mai ieşea, zilnic, pe străzile Vienei și își petrecea serile alegând între proiecţiile oferite de trei cinematografe din oraş.

Prima întâlnire cu Ilse Aichinger a durat mai mult decât s-au aşteptat cele doua doamne, iar regizoarea a continuat să se vadă periodic cu scriitoarea pe parcursul a mai multor ani. La cinema, au împărțit aceleaşi spațiu, timp şi aceeaşi obscuritate, ceea ce i-a oferit lui Ilse Aichinger șansa mult dorită de „a se face nevăzută”; au vizitat cafenelele şi locurile care au modelat identitatea lui Ilse Aichinger.

Christine Nagel este scriitoare și regizoare. Din 1996 lucrează pentru postul public german ARD în domeniul teatrului radiofonic și al magazinelor features. În timpul studiilor sale de lingvistică, istorie și științe politice din Gießen, Germania, a lucrat ca asistent de regie la teatrele din Gießen și Wiesbaden. Din 1994 locuiește la Berlin, unde activează ca producător executiv și producător asociat de documentare cinematografice.

Detalii şi linkul de acces la documentar se găsesc aici.