Peste 20 de mii de bucureșteni au asistat la Parada Militară de 1 Decembrie!

Articol de Mircea Apostolescu, 1 decembrie 2021, 17:06

Îndemnați de soarele de decembrie, vreo 25 de mii de bucureșteni s-au înghesuit, literalmente, să asiste la parada de Ziua Națională. Cu copii, cu părinți și bunici, s-au îmbulzit la gardurile de pe marginea Șoselei Kiseleff.

Deși nu multă lume știa ce este sau cum arată o rachetă “Patriot”, un transportor blindat “Piranha” sau un F-16 Fighting Falcon – care au putut fi văzute, azi, pentru prima dată de către publicul larg, oamenii s-au minunat de zor de uniformele militare, de “tancurile” care treceau prin fața lor și de avioanele care vâjâiau pe deasupra capetelor lor.

După sfârșitul paradei militare, sute de părinți și copii s-au îngrămădit cu multă râvnă, în zona Arcului de Triumf, ca să facă poze cu militarii și cu tehnica de război expusă.

Măsurile de prevenire a răspândirii SARS-COV-2 au trecut în plan secund, cel puțin.

Din punctul meu de vedere, însă, momentul culminant, la capitolul  semnificații și încărcătură emoțională, a fost cel din deschiderea paradei.

În fruntea blocului de defilare al Armatei Române s-au aflat drapelele de luptă ale unităților care au fost în teatrele de operațiuni externe.

Apoi, imediat după acestea, a defilat un detașament de 35 de veterani din teatrele de operațiuni.

Port-drapelul detașamentul a fost plutonierul major în retragere Andrei Opriș, care a trecut pe sub Arcul de Triumf într-un scaun rulant. El a purtat drapelul Asociației Militarilor Veterani din România.

Plutonierul major în retragere Andrei Opriș a luptat cu Batalionul 2 Infanterie “Călugăreni” în Bosnia, Irak și Afganistan.

În ochii mei, acest detașament de veterani a pus întreaga paradă în justa ei lumină. Este vorba nu despre un prilej de distracție și de făcut poze cu militarii și “tancurile”, ci despre recunoștința pe care o datorăm eroilor căzuți pe câmpurile de bătălie, de la Plevna, Grivița, Rahova și Vidin până la Pasul Predeal, Defileul Jiului, Mărăști, Mărășești și Oituz, de la Frontul de Est, până în Munții Tatra și mai departe până spre Viena.

Și, desigur, nu trebuie să îi uităm nici pe cei 30 de militari români căzuți în teatrele de operațiuni din istoria noastră recentă.