Bine de citit: Sfârșitul copilăriei
Articol de razvanursuleanu, 29 noiembrie 2021, 10:26
A durat vreo trei luni să citesc romanul lui Clarke. Sunt un cititor lent, dar nu aceasta a fost cauza pentru care mi-a luat atât de mult timp. Textul a apărut pentru prima oară în Romania spart în șapte bucăți, câte una la fiecare două săptămâni (Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice apărea bilunar). Îmi amintesc că eram foarte stresat așteptând numărul următor, mai ales că publicațiile din perioada imediat următoare Revoluției apăreau și dispăreau haotic și nu eram foarte sigur că C.P.Ș.F. o să apuce să-mi ofere romanul integral și nu o să sucombe până atunci (cum dealtfel mai făcuse și în trecut și cum o va face definitiv în 2005). Așa că imaginea mea generală despre roman a fost mult alterată de sistemul porționat prin care mi-a fost oferit…
Nu cred că am uitat vreodată cu desăvârșire de “Sfârșitul copilăriei”, cele șapte broșuri îmi mai făceau din când în când cu ochiul din bibliotecă și păreau că încearcă să se poziționeze cât mai bine în lumina de la bec, dar tot acest ecleraj de raft nu a reușit să mă impresioneze atât de mult încât să-mi doresc să le recitesc.
Am aflat de curând că există un miniserial de televiziune realizat după “Sfârșitul copilăriei” și mi-am făcut timp pentru cele trei episoade (pe care le-am văzut legate, ca să nu rămân încă o dată cu sentimentul că stau să fac un puzzle pentru care fabricantul jocului îmi mai trimite din când în când câte o piesă…). Episoadele au fost bine realizate, probabil că în seria de documentare “Extratereștri antici” s-ar fi aflat în top, dar un scriitor de talia lui Clarke cred că merită mult mai mult…
Deși sunt convins am ratat o justă apreciere pentru acest roman, îi sunt totuși recunoscător, pentru că de la el încoace nu am mai citit niciodată vreunul care să nu aibă toate paginile laolaltă.
