Bine de citit: Vânturile de la Marble Arch – volumul 2
Articol de razvanursuleanu, 29 iunie 2021, 09:11
…Connie Willis, această distinsă doamnă a literaturii SF, a câștigat unsprezece premii Hugo și șapte premii Nebula. Cifrele par ireale, dar cei care au citit sau vor citi textele din cele două volume ale antologiei vor considera aproape sigur că ar fi trebuit să câștige mai multe.
Foarte pe scurt, despre lucrări:
“Blestemul regilor”, o povestire care mi-a amintit numaidecât de felul în care nu se face jurnalismul și de un fost redactor șef care le spunea subalternilor că dacă nu reușesc să vină zilnic cu o știre senzațională, atunci să pună mâna să facă ei ceva, să deraieze un tren, să arunce în aer o papetărie, doar să nu se întoarcă la redacție fără nimic concret.
“Chiar și Regina”, un argument care îi va face pe bărbați să se bucure încă o data pentru faptul că s-au născut bărbați, chiar dacă nu înțeleg ei prea bine ce înseamnă chinurile facerii…
“Hanul” este una dintre cele mai frumoase povestiri pe care vreodată le-am citit, și orice altceva aș mai adăuga ar fi de prisos.
“Samaritean”, în care se găsesc unii care se apucă să boteze un urangutan, sper să nu ajungem să ne întâlnim vreodată cu un astfel de eveniment.
“Recoltă pentru vânzare” – of, sărmanii locuitori ai planetei Haven… Vestea bună este că au reușit să colonizeze planeta, și-au făcut și ei un rost, au prins cheag. Vestea proastă este că n-au adus cu ei și antibiotice, odată cu scarlatina…
“Jack” – mai curând ficțiune decât SF, textul face parte din seria londoneză a autoarei, împreună cu “Vânturile de la Marble Arch” și “Cei care pândesc focul”.
“Ultimul Winnebago”, povestire avertisment despre o lume în care nu mai există câini. Este preferata mea, alături de “Hanul” și de “Revelație”.
“Slujba de îngropăciune a morților”, o povestire horrrrrorrrrr… Elliot moare înecat și apare la propria înmormântare (bine că nu-l vede lumea), Roger moare și el, tot înecat, și apare și el după o vreme (bine că nu se prinde lumea). Totul e horror, ce horror e totul…
“Sufletul își alege o lume” – sincer, nu-mi trecuse până acum prin minte faptul că Emily Dickinson ne-a salvat de o iminentă invazie marțiană… Omul cât trăiește învață…
“Soartă”, sau butterfly effect, într-o interpretare originală a autoarei.
“La Rialto”, un balamuc literar perfect controlat de Connie Willis, în care cititorul trebuie să fie foarte atent, altfel se trezește că se transformă în undă, în particulă, ba chiar în amândouă simultan dacă autoarea se supără pe el.
“Revelație”, despre A Doua Venire, superb text.
