Bine de citit: „Soțul”
Articol de razvanursuleanu, 20 octombrie 2020, 11:55
Pentru mine, Dean Koontz este scriitorul poporului. Al oricărui popor. Un fel de Wolkswagen al literaturii, care reușește să-l convingă de fiecare dată pe omul de rând care îi citește cărțile că acesta poate învinge, poate răzbi printre uriașele nedreptăți ale vieții și că poate învinge, măcar și în ultimele pagini.
„Soțul” e grădinar. Duce o viață liniștită și nu-și dorește o alta, își iubește nespus soția și nu o dorește pe alta. Și într-o bună zi pentru oricine altcineva în afară de el, soția lui dispare. Este răpită, iar răpitorii vor mulți bani, mai mulți decât ar câștiga soțul în zece vieți.
În lumea reală, o situație ca aceasta e de obicei fără soluție, pentru că oamenii simpli cărora le sunt răpite persoanele dragi nu prea au ce să facă. Nu au cum să strângă banii pentru răscumpărare întrucât meseria lor de oameni simpli nu le facilitează furatul ca-n codru, așa că se vor duce pe la emisiunile televizate ca să se văicărească în public și apoi, dacă nimeni nu face chetă sau ceva, vor chema eventual și poliția.
Polițiștii vor avea dubii, vor pune o sumedenie de întrebări și vor presupune ori că persoana dispărută a șters-o pur și simplu, ori că omul simplu de care vorbim i-a făcut de fapt felul persoanei pe care pretinde că o iubește și acum se dă în stambă ca să abată atenția de la adevăratul făptaș.
Pentru că de foarte multe ori chiar așa se și întâmplă, publicul larg va clătina atotștiutor din cap, va murmura printre dinți fraieru’ credea că-i păcălește pe polițiști…” și își va îndrepta atenția către următoarea știre, uitând instantaneu povestea fraierului.
Doar că în cartea lui Dean Koontz, soțul chiar își iubește soția. Ca să o salveze, trebuie să strângă în câteva ore două milioane de dolari și să se lupte de unul singur cu o întreagă rețea de ticăloși, pentru că orice ajutor pe care îl primește este de fapt doar aparent. Omul nostru nu are noroc, nu are bani, nu are pregătire militară iar prietenii lui sunt falși. E vai de capul lui, la propriu.
Și Dean Koontz reușește să demonstreze că omul de rând chiar poate învinge… Serios, chiar demonstrează…
Ok, e o carte, e ficțiune, dar măcar aici, și tot e ceva…
