Ursuleanu. Răzvan Ursuleanu. În vreme de coronavirus…(partea a patra)

Articol de razvanursuleanu, 8 aprilie 2020, 09:27

Trebuie să scriu și să pun pe Facebook. Dar nu orice.
Oamenii au nevoie de optimism, de cuvinte emoționante, de sentimente, de susținere morală în aceste vremuri pandemice…
Dar ce să scriu? Și cum să încep? Păi zic să încep cu fereastra, că doar stau toată ziua la geam, ce altceva să fac…

Așadar :

“…Cât de ușor îi este soarelui să facă din fereastra mea vitraliu… O rază, doar atât, și temerile sunt deja departe, strivite de sublimul univers pe care în sfârșit îl pot privi cu-adevărat… (o fi bine așa? Sau e prea siropos? Da’ cam asta e ideea cu textele de pe facebook… Deci, mai departe)

Pe o genuină ramură de cireș (și aici mă refer la oțetarul cel bolnav din fața blocului) zăresc doi porumbei ferecați în nesfârșita lor clipă de amor (de fapt sunt două ciori pe un gard care cârâie una la cealaltă de jumătate de oră, m-au terminat de cap…). Pentru ei, prezentul e etern, mereu este acum și-acum este mereu… Pentru ei, trecerea timpului e lipsită de sens (da da, vezi să nu, porumbeii știu exact cât e ceasul, cum vine ora mesei cum se bulucesc cu zecile la vecinul de deasupra că e iubitor de păsări, e frenezie mare acolo, arpacașul zboară în toate direcțiile iar eu stau după aia să mătur arpacașul din balcon, pe cuvânt de nu o să-mi umple tot balconul de arpacaș).

Chiar lângă mine, pe pervaz, o buburuză discretă și-a întins aripile-i perfecte-n ingenuitate… Ce fragilă candoare… (de fapt e un gândac din ăla urât mirositor, de două ori i-am dat un bobârnac și văd că tot vine înapoi…)

Azi, vântul nu-mi este prieten… Murmurul său, chiar și sleit de vigoare, împrăștie liniștea în stropi de sunet… Iar eu aș vrea să pot s-ascult doar sunetul tăcerii… (lucru practic imposibil de vreo săptămână încoace, cu bormașina domnului Costache de la etajul patru, mi-au mai zis câțiva prieteni că și ei au bormașiniști activi în bloc, probabil că se sărbătorește săptămâna internațională a bormașinii, sunt curios până când ține…)

…și să mă gândesc doar la voi, prietenii dragi ai mei… Pe unde oare-mi sunteți? (la autoizolare, unde să fie… Și în ultima vreme îmi tot telefonează să-mi spună că totul va fi bine, dar eu îmi dau seama după voce că și ei s-au chiaunit în casă… Se pare că au isprăvit toată lista lor de rude și neamuri și acum mă sună pe mine, prin rotație.

Cred că mi-a cam ajuns cu romantismul pe ziua de azi, că m-am enervat plus că mai am și alte treburi, dar nu prea am idee cum ar trebui să închei textul ăsta… Ce cuvinte să folosesc la final? Ceva deosebit, motivațional… Aha! Gata, știu)

Totul va fi bine!