EXCLUSIV BUCUREȘTI FM: Cezar Dometi, aflat în carantină instituționalizată în Lugoj – „Era frig, era 4 dimineața, am mers pe jos până la vamă”
Articol de , 2 aprilie 2020, 12:07
Cezar Dometi a povestit, în exclusivitate pentru București FM, care este situația în centrul din Lugoj unde este carantinat instituționalizat, cum a ajuns acolo și ce are de gând să facă după perioada impusă de carantina generată de suspiciunea de #coronavirus.
„Acum 5 zile m-am întors din Germania. Mai exact pe 29 martie. Am ajuns cu un maxi taxi. În Germania eram voluntar individual. Am fost să ajut niște prieteni care erau într-o situație grea. M-am gândit că s-a dat legea pe 26 cum că nu mai intră nimeni în țară și dacă intrăm, ajungem direct în carantină. Am zis să plec până nu se agravează situația. Am găsit online acea mașină și am plecat.
Am ajuns la Vama Cenad, în zona Timișoarei. Pe mine și ceilalți români din mașină ne-a lăsat cu 200 metri înainte de vamă. Era frig, era 4 dimineața, am mers pe jos până la vamă, loc în care oamenii au scos capul pe geam și nu le-a venit să creadă că eram pe jos. Ne-au spus să rămânem acolo.
Am întrebat cum procedăm ca să intrăm în țară. Ne-au spus, initial, că nu ne lasă în țară. Dar, am putut să stabilim o conexine umană cu ei. Eram singurul grup venit pe jos. Nu ne-a fost făcut niciun test, ne-au întrebat de unde venim. A durat cel puțin 3-4 ore până ne-au băgat în instituție. Nu ne-au luat temperatura, nu au făcut teste, dar am semnat o fișă pe proprie răspundere. Pe hârtie scria ca și când eu aș fi ajuns în București. Apoi, ni s-a spus ca vom fi duși la domeniul de reședință.
Am intrat și am văzut un coridor lung
Rămăsesem 6 persoane. În jur de 2 după-amiază a venit o ambulanță după noi. Pe drum ne-au spus că ne duc în Lugoj la un internat. Nu înțelegeam, pentru că noi știam că vom fi duși acasă. Am cerut să ne întoarcem. Ne-au întors. Unii dintre noi erau foarte revoltați pentru că niciunul nu aveam în Lugoj prieteni, cunoscuți sau rude. Nu am fi putut primi măcar strictul necesar precum prosoape sau săpun. De aceea voiam să fim duși în zona de domiciliu.
Când ne-au vazut din nou ne-au spus că nu au ce negocia, ne fac dosare penale dacă nu plecăm spre Lugoj. Am înțeles situația. Suntem în stare de urgență și trebuie să respectăm deciziile autorităților. Fac și ele tot ce pot.
Am ajuns la Lugoj într-un internat. Interiorul era plin de mizerie. Aveam intrări separate. Pe una intram noi și pe una laterală chiriașii de deasupra noastră. Am intrat și am văzut un coridor lung cu 7-8 uși de fiecare parte. Ultima, pe stânga, era pentru noi. Stăm 4 în cameră, avem paturi supraetajate. Condițiile sunt decente, mâncarea e decentă. Am înțeles că mâncarea vine din Lugoj, de la un catering. Nu am avut săpun și prosoape. Baia este la comun: 3 chiuvete, între 6 și 8 cabine de duș și 5 toalete care, la momentul respectiv, nu vă puteți imagina cum erau!
Avem un jandarm. Cu noi a venit un medic care, după ce ne-a lăsat, a plecat. Jandarmul ne păzește. Îi oferim informațiile pe care le avem sau vine cineva în urma a ceea ce sesizam. De exemplu, eu ieri seară am avut o ușoară febră. Când m-am trezit, am avut o durere în piept. Dar acum sunt mult mai bine. Am spus autorităților și am punctat că dacă ma simt mai rău îi apelez. Știu că resursele trebuie distribuite celor care chiar au nevoie.
Aici suntem vreo 20 de oameni. Dintre ei, doar 3 suntem cu domiciliul în alte părți ale țării, restul sunt carantinați în zona de domiciliu.
Am început să spăl WC-urile
După ce am ajuns observat că baia e la comun, coridoarele sunt la comun, că avem măști dar nu și mănuși și că sunt oameni simptomatici. Am sunat la Salvare de cum i-am observat. Au venit și i-au întrebat de la distanță cum se simt. I-am rugat să îmi dea un instrument să le iau eu temepratura, aș fi făcut-o cu mare drag. Însă au venit cu varianta să îi cheme afară și să îi intrebe cum se simt.
Este stres. Nu vreau să arăt cu degetul. Trebuie să înțelegem toți că avem nevoie să fim cât mai deschiși la empatie. Trebuie să înțelegem că e o situație de criză și să ne adaptăm. Iar, pe lângă empatie, e nevoie și de simț civic. Dacă toți arătăm cu degetul, nu se rezolvă. Să arătăm realitatea, dar să nu tratăm cu prejudecăți.
Eu am început să spăl WC-urile și asta a dus la un efect de turmă bun, întrucât toți s-au mobilizat, făcând ca mine. Dacă nu începem de la noi să facem ceva, nu rezolvăm.
Mai mult, vreau să ajut în lupta împotriva #COVID19. Eu nu vreau să ajung acasă. Când am văzut ce se întâmplă, am fost indignat și din asta a ieșit ceva frumos. Am făcut o inițiativă care are la bază solidaritatea. Vreau să merg în regiunile care au această durere, această nevoie de alți oameni care se implică, de solidaritate. Nimeni nu e de judecat. Unii fug, alții stau în casă și alții se implică. Eu vorbesc despre mine, eu ma implic, dar haideți să nu îi judecăm pe ceilalți”, a povestit Cezar Dometi.
