Bucureștiul, capitala europeană cea mai expusă riscului seismic…
Articol de Mircea Apostolescu, 29 februarie 2020, 12:24
În ultima perioadă, am tot avut parte de seisme care s-au resimțit în București. Majoritatea au fost de magnitudine mică și nu au provocat prea multă emoție în rândul opiniei publice.
Ultimul s-a produs în noaptea de miercuri spre joi, tot în județul Vrancea. Se pare că, seismele sunt din ce în ce mai frecvente pe teritoriul țării. Însă, experții în seismologie spun că, momentan, nu sunt motive de îngrijorare.
Cutremurul s-a produs în județul Vrancea și a avut magnitudinea de 3,3 grade pe scara Richter. Seismul a avut loc în jurul orei 2:25, la o adâncime de 140 de kilometri.
Cele mai apropiate orașe de locul în care s-a produs cutremurul sunt: Brașov (75 km), Ploiești (91 km), Bacău (103 km), Galați (117 km), Brăila (118 km), București (142 km), Pitești (162 km), Iași (184 km), Sibiu (189 km).
Trebuie, însă, să reamintim că cel mai mare cutremur din România, în acest an, s-a produs, cu mai puțin de o lună în urmă, pe 30 ianuarie, tot în județul Vrancea, și a avut o magnitudine de 5,5 pe scara Richter.
Deși seismologii spun că nu ar exista, deocamdată, motive de îngrijorare deosebită, trebuie să ne gândim serios la faptul că în țara noastră, există 607 clădiri încadrate în clasa I de risc seismic (RS1), iar mai mult de jumătate dintre acestea se află în București.
De astfel, Bucureștiul este capitala sud-est europeană cea mai vulnerabilă la cutremure, în special din cauza clădirilor vechi din zona centrală, dar şi din cauza solului.
Fondul construit vechi, terenul argilos și perioada proprie de vibrație, factori de risc ...
Statisticile Primăriei Capitalei relevă că 173 de clădiri sunt încadrate în categoria I de risc seismic (RS1), iar alte 183 sunt considerate pericol public.
Vulnerabilitatea Bucureştiului în cazul unui sesim este dată atât de fondul construit vechi, din zona centrală, cât şi de condiţiile locale de teren, caracterizate prin prezenţa unor straturi argiloase groase, care favorizează perioade predominante lungi ale mişcării terenului, la magnitudini mari şi medii, spun seismologii.
Un alt motiv de mare îngrijorare, conform specialiștilor în construcții și consolidare este acela că perioada proprie de vibraţie, de 1,4 – 1,7 secunde, caracteristică clădirilor înalte, construite cu precădere în perioada interbelică corespunde de regulă perioadei de vibraţie indusă de cutremurele puternice din sursa Vrancea, moment în care se produce fenomenul de rezonanţă, cu efect distrugător, de prăbuşire, a clădirilor care fac parte din fondul construit vechi.
Lamentările trecutelor autorități …
Din păcate, mulți ani nimeni nu a făcut mare lucru pentru consolidarea acestui fond construit vechi din centrul Bucureștiului. Ani și ani la rând, atât primarii Capitalei, cât și miniștrii dezvoltării s-au mărginit la a se văieta, în jurul datei de 4 martie, când comemorăm seismul din 1977, că nu merge consolidarea, că oamenii nu vor pentru că nu realizează în ce pericol trăiesc și de zi.
Consolidarea și totuși se poate …
Actualul primar general, Gabriela Firea, a reușit să schimbe această paradigmă a interesului de complezență pentru consolidarea clădirilor cu bulină roșie.
Conform datelor Primăriei Capitalei, Compania Municipală de Consolidări a intrat deja în peste 200 dintre clădirile aflate în RS1 și, până la sfârșitul acestui an, va intra în toate imobilele cu bulină roșie.
Este vorba atât despre lucrări de punere în siguranță până la consolidare a imobilelor și fațadelor, cât și despre lucrări de consolidare propriu-zisă și lucrări de reabilitare a unor fațade.
Am vizitat, recent, șantiere de consolidare precum cel de pe Știrbei Vodă Nr 20, Spătarului Nr 36, Biserica Enei Nr 14, Strada Franceză Nr 30 etc. Am văzut atât lucrări de consolidare, cât și de arhitectură și de amenajări interioare.
Imobilul de pe Strada Spătarului Nr 36 este un exemplu elocvent pentru oricine care mai are rezerve în legătură cu consolidarea.
Construit in anul 1934 și având 11 apartamente, imobilul trecuse prin seismele puternice din 1940, 1977, 1986 și 1990 și se afla într-o stare de puternică degradare.
Structura de rezistență era grav afectată, după cum demonstrau fisurile profunde, vizibile pe fațada clădirii, înainte de consolidare, explică inginerul Alexandru Catrina, șef de proiect pentru consolidare la Compania Municipală de Consolidări.
Specialiștii de la Consolidări au intervenit, începând consolidarea de la fundație. S-au ridicat, apoi, cu diafragme exterioare de beton armat, pe partea din spate a imobilului, și cu diafragme interioare, pe partea din față. A fost consolidată și cornișa și a fost montat un acoperiș nou, explică Alexandru Catrina.
Acum, după execuția tencuielilor și a finisajelor interioare și exterioare, inclusiv a lucrărilor de instalații, când treci pe Strada Spătarului, prin fața clădirii de la numărul 36, nici nu îți mai poți da seama că s-au desfășurat lucrări de consolidare. Imobilul arată ca la prima tinerețe, acum 85 de ani.
Sigur există voci care clamează sus și tare pe la ședințele Consiliului General al Municipiului București (CGMB) că pe șantierele de consolidare nu se întâmplă nimic sau nu mare lucru. Unii dintre consilierii municipali, neavizați într-ale construcțiilor, își etalează părerile estetico-filosofice cu privire la plasele de protecție cu care sunt înconjurate clădirile, șantierele. Fără a ști domnii sau doamnele consilieri municipali că acele plase nu sunt puse pentru plăcerea estetică, ci pentru a opri praful, măsură de protecție a calității aerului, și, eventual, vreo sculă, vreun ciocan sau vreo mistrie, scăpată de muncitorii de pe schele.
Cât privește pretinsa lipsă de activitate de pe șantierele Companiei Municipale de Consolidări, șeful de proiect, inginerul Alexandru Catrina, mi-a explicat că, asemenea oricărei construcții, și consolidarea începe de la fundație. Apoi, muncitorii se ridică cu structura de rezistență, diafragme, stâlpi și grinzi de beton armat, de la fundație către parter și etajele superioare.
“Orice construcție începe cu fundația. Apoi, te ridici cu structura de rezistență, diafragme, stâlpi și grinzi de beton armat. Nu începi niciodată o construcție cu acoperișul sau cu lucrările de finisaje. Pur și simplu nu se poate”, spune Catrina.
În cazul lucrărilor de consolidare, atunci când muncitorii intervin pentru consolidarea fundației, ei lucrează, practic, în subsolul clădirii.
“Din exterior, nu se vede mare lucru, dar, atunci, se desfășoară unele dintre cele mai importante, dificile și periculoase lucrări. Săpăm manual pentru a ajunge la fundația veche și evacuăm pământul și molozul tot manual. Pentru că, spre deosebire de construcțiile noi, în cazul consolidărilor, spațiul nu ne permite să lucrăm cu utilaje precum excavatoarele sau macaralele”, explică șeful de proiect de la Compania Municipală de Consolidări.
După ce am vizitat șantiere de consolidare în diverse stadii de execuție, pot să îi asigur pe toți cei care ar mai avea vreo reticență față de intrarea clădirii în care sunt proprietari in acest program nu doar că pe șantiere chiar se lucrează și ele se finalizează într-un timp rezonabil; ci și că se lucrează temeinic, iar ceea ce rămâne în urma celor de la Consolidări nu este doar o clădire sigură la cutremur, ci și o clădire locuibilă, cu instalații, finisaje interioare și exterioare de cel mai înalt nivel.
