Consolidarea imobilelor cu bulină roșie, chiar se poate !

În acest moment, la clădirea de pe strada Franceză Nr 30 au fost finalizate atât lucrările de rezistență cât și cele de arhitectură, adică restaurarea fațadei.

A fost montată învelitoarea, sau, pe înțelesul tuturor tabla de pe acoperiș și tâmplăria exterioară. Se mai fac ultimele retușuri la partea de finisaje interioare.

Acum, când clădirea din vecinătatea Bisericii “Sfântul Dumitru” este finalizată și au fost date jos mash-urile, imaginea este spectaculoasă. Casa apare în toată strălucirea ei și nu poți să nu o privești, atunci când intri în Centrul Istoric pe lângă Muzeul Național de Istorie a României (MNIR).

Pentru a ajunge, însă, la această imagine spectaculoasă, cei de la Compania Municipală de Consolidări au derulat lucrări grele și laborioase. Totul a început cu evacuarea gunoiului din clădire, care umpluse subsolul boltit și ajungea până la etajul întâi.

Muntele de gunoi, care se strânsese acolo timp de zeci de ani, era atât de dens, întărit, de parcă ar fi fost concasat cu un rulou-compresor, una dintre acele mașini grele, care au în loc de roți rulouri mari de tablă groasă, pe care le vedem la asfaltările de drumuri.

Pentru că spațiul nu era suficient pentru introducerea unui utilaj, excavator, și nici nu se puteau folosi picamerele, care ar fi produs vibrații, ce ar fi putut duce la prăbușirea clădirii și a altora din vecinătate, muncitorii au spart manual gunoiul, cu târnăcopul, și l-au cărat afară din clădire cu gălețile și roabele.

După evacuarea muntelui de gunoi concasat, au demarat lucrările de consolidare. Consolidarea unei clădiri începe, întotdeauna de la subsol. De aceea, cei neavizați pot avea impresia că pe șantierul respectiv nu se întâmplă nimic, în timp ce muncitorii desfășoară cele mai importante și periculoase lucrări.

Astfel, muncitorii de la Consolidări au săpat, manual, până la fundația casei. Apoi, au turnat, tot manual, piloți de susținere și o centură de beton armat.

Spațiile extrem de înguste nu permit, de multe ori, folosirea utilajelor, a pompelor, pentru turnarea betonului. Așa că muncitorii toarnă acei piloți de susținere “la linguriță”, cum zic ei. Pe această nouă fundație se va sprijini, de acum înainte, imobilul.

De la această nouă fundație, au pornit cu turnarea diafragmelor de beton armat, care “îmbracă” și susțin vechile ziduri de cărămidă.

Între etaje, au fost turnate planșee noi, din beton armat, care le înlocuiesc pe cele vechi din lemn.

Această nouă structură de rezistență este, în sine, o operă de artă. Armăturile sunt confecționate din fier-beton chiar pe șantier, așa cum am văzut în clădirea de pe strada Franceză Nr 30.

Asta pentru că aceste armături au forme și dimensiuni  specifice. Ele nu pot fi confecționate în altă parte sau cumpărate de-a gata și doar puse în operă.

Pe strada Franceză, muncitorii confecționau, spre exemplu, armături pentru o scară în spirală. Treptele aveau o formă specifică, mai înguste spre centru și mai late spre exteriorul spiralei. Uneori chiar fiecare treaptă avea o altă dimensiune.

A fost refăcută ei structura acoperișului, înainte de a fi montată tabla cea nouă. Nici montajul tablei nu este lucru ușor. Nu mulți sunt muncitorii care pot monta tabla pe lucarne, asta cum sunt cele de la acoperișul acestei clădiri.

În paralel, s-au desfășurat lucrările la fațada clădirii. Aici, este vorba despre o adevărată restaurare, care necesită o adevărată artă.

Ornamentele deteriorate de timp și de timpuri, adică de trecerea vremii și de intemperii, au fost demontate de pe fațada clădirii.

Ele au fost duse la atelierul ipsosarilor, care le-au curățat și le-au restaurat. După ornamentele găsite pe fațadă au fost create matrițe de ipsos pentru a fi replicate. Un matrițele de ipsos, au fost turnate din praf de piatră noi elemente ornamentale, pentru a le înlocui pe cele vechi care lipseau.

Noile ornamente vor fi mai rezistente decât cele vechi, care au ținut vreo sută și ceva de ani, pentru că, spre deosebire de cele din urmă, cele noi sunt armate cu fier, mi-au explicat meșterii ipsosari.

Multă muncă și migală presupun și lucrări de amenajări interioare, refacerea elementelor de arhitectură interioară, precum scările monumentale sau nu, și a celor ornamentale, tavane casetate, coloane etc.

Spre exemplu, la imobilul de pe strada Franceză Nr 30 am văzut cum muncitorii curățau fiecare cărămidă dintr-o boltă în parte, curățau rosturile de mortarul vechi și mucegăit, aplicau, apoi, un mortar nou și o vopsea specială pentru a proteja cărămizile vechi și a păstra aspectul original al bolților și pereților de cărămidă. Acum, acele bolți arată pur și simplu spectaculos.

Iată, așadar, că, deși este cu mult mai greu să consolidezi o clădire veche decât să ridici una nouă, consolidarea merge, se poate face!

Nu numai câteva nu este imposibil, dar lucrările se desfășoară cu celeritate, iar rezultatele sunt uimitoare.

Clădirile își recapătă frumusețea originală, dând un alt aspect întregii zone, iar valoarea lor crește exponențial, după consolidare!