Groapa altuia
Articol de , 12 iunie 2014, 21:41
Incet, incet pe scena internationala isi face loc un actor cel putin problematic despre care pana acum marii decidenti internationali au preferat sa nu vorbeasca: Statul Islamic din Irak si Levant, cum se auto-denumeste.
O organizatie islamista fundamentalista in comparatie cu care Al Qaeda face figura de baiat de mingi. Si afirmatia nu este deloc exagerata: in vreme ce Al Qaeda, chiar in vremurile ei “de glorie”, se limita la acte teroriste sangeroase, dar izolate, SIIL a ajuns sa controleze buna parte din Siria si din Irak si nu-si ascunde ambitia de a constitui o entitate statala proprie in acele zone.
De ce au preferat marii decidenti internationali sa nu vorbeasca, pana acum, despre aceasta entitate? Pur si simplu pentru ca SIIL este in foarte mare masura rezultatul “sponsorizarilor” generoase de care s-au bucurat toti cei care s-au declarat adversari ai lui Bachar Al Assad.
In frenezia de elimina cat mai rapid regimul din Siria, comunitatea internationala a reinviat principiul pagubos conform caruia “dusmanul dusmanului meu este prietenul meu” si a oferit cu doua maini sustinere politica, bani si arme tuturor celor care s-au inrolat in frontul anti-Assad.
Turcia, in ambitia ei de a deveni noul lider al lumii islamice, a marsat si ea la aceasta logica.
Nu a interesat, sau a interesat prea putin – la Londra, la Ankara, sau la Paris – cine sunt acesti “anti-Assad”, sau ce-i mana pe ei la lupta. Singurul lucru important era ca sunt de partea celor de declarati “buni”.
Primele intrebari (timide) au aparut atunci cand SIIL a inceput sa difuzeze inregistrari video in care sunt decapitati soldatii sirieni capturati.
Apoi au aparut informatii cum ca fundamentalistii ii omoara si pe localnicii care nu au chef sa schimbe dictatura pe fundamentalism.
Cat timp a fost vorba doar de cateva capete taiate si niste civili masacrati nimeni in Europa, sau America nu a facut mare caz, nici in presa nici in cancelarii.
Au fost trecute la capitolul “victime colaterale”. Dar iata ca SIIL a ajuns atat de puternic incat sa puna pe fuga armata irakiana, antrenata si echipata de americani, sa semene panica in guvernul de la Badgad, sponsorizat tot de americani si, mai nou, sa ia prizonieri zeci de diplomati turci la Mosul(!)
E usor de banuit supararea premierului Erdogan fata de atata lipsa de recunostinta…..
Necazul cel mare este ca acum groapa sapata pentru Bachar Al Assad a ajuns atat de mare incat risca sa inghita tot Orientul Mijlociu, asa cum groapa sapata pentru Ghaddafi a inghitit deja – tragic si ireparabil – toata Libia.
de Rasvan Roceanu
