Deschidere de stagiune pentru publicul de toate vârstele la Teatrul „Stela Popescu”!
Articol de Adriana Baciu, 20 septembrie 2019, 08:46
Din 21 septembrie, Teatrul „Stela Popescu” revine în atenția publicului cu spectacole dedicate copiilor, mai exact elevilor din școlile bucureștene, dar nu numai, aflați în primele săptămâni de școală, dar și cu spectacole dedicate publicului adult.
Spectacolele programate dimineață la Sala mică a Palatului copiilor sunt Lampio (sâmbătă, 21 septembrie, ora 11:00), Revolta poveștilor (vineri, 27 septembrie, ora 10:00) și Micul prinț (sâmbătă, 28 septembrie, ora 11:00), surpriza lunii septembrie fiind spectacolul de la Otopeni din 29 septembrie, ora 11:00, cu Lampio.
Seria spectacolelor Teatrului „Stela Popescu” care revin în atenția publicului din luna septembrie începe cu Dragostea celor trei portocale, programată duminică, 22 septembrie, ora 19:00, la Sala Mare a Palatului Copiilor, urmată vineri, 27 septembrie, ora 19:00, de Hoțul de mărgăritare, și de Femeia, eterna poveste, duminică, 29 septembrie, ora 19:00, ambele la Sala Mică a Palatului Copiilor.
Povestea delicată și plină de sensibilitate adaptată și dramatizată pentru copii Lampio și grăuntele de lumină continuă să atragă săli pline de copii la Palatul Copiilor.
Deviza sub care se petrec toate întâmplările poveștii noastre : „Poți străluci doar atunci când faci ceea ce îți place cu adevărat!”
Lampio este un licurici care și-a pierdut lumina. Nu știe unde și când, dar este convins că trebuie să o găsească. Altfel, ce ar mai fi un licurici pe Pământ fără lumină? Și uite așa apar miracole, magie, prieteni, provocări, iar căutările micului nostru personaj nu se opresc până nu își descoperă menirea în viață, pentru că el asta caută, de fapt.
Micul Lampio este erou într-o poveste terapeutică despre curaj, determinare, talent și descoperirea propriei valori. Este un spectacol care trebuie văzut cu sufletul, locul în care oamenii trăiesc cele mai mari transformări.
Micul Prinț este un spectacol de teatru – dans despre inocența copilăriei, o călătorie stelară a doi prieteni, cuplu copil – adult, o relație umană care poate fi regăsită, într-o anumită măsură, în orice familie.
În această aventură, copilul întâlnește personaje care îl ajută să descopere drumul către simplitatea vieții. Adultul face o călătorie în sens invers și descoperă importanța inocenței în viața adultă. Este o poveste despre prietenie în sensul ei cel mai pur, despre acea prietenie care depășește barierele de vârstă și spațiu.
Revolta Poveștilor este o piesă care vrea să arate, atât copiilor cât și părinților, că poveștile pot continua să existe doar dacă sunt citite, cultivate și iubite. Altfel, toate personajele cu care noi, adulții, am copilărit se revoltă, se urâțesc și devin anacronice.
Cine rezolvă problema? Tot niște copii care, atrași în lumea cunoașterii și imaginației, restabilesc ordinea și salvează de la uitare emoțiile întâlnirii cu personajele de basm.
Revolta Poveștilor este o poveste terapeutică care ne îndeamnă să medităm asupra mesajului pe care îl transmite.
Spectacolul Dragostea celor trei portocale, după o schiță de Carlo Gozzi, în regia lui Michele Modesto Casarin, este inspirat din celebrul basm antic scris de Gozzi în 1761, dramatizat pentru această producție de Carlotta Pansa și Michele Modesto Casarin, tradus de Oana Boșca Mălin și Matei Stoenescu.
Echipa cu care lucrează Michele Modesto Casarin este recunoscută la nivel internațional și este formată din Licia Lucchese (scenograf și designer costume) și Stefano Perocco di Meduna (creator de măști), care colaborează cu artiști din România, precum coregrafa Ioana Macarie și muzicianul Raul Kusak, asistent regie fiind Ioana Rufu.
Spectacolul Hoțul de mărgăritare în regia Amaliei Ciolan, scenografia Mihaelei Popescu și coregrafia Ioanei Macarie revine pe scenă. Textul piesei
Hoțul de mărgăritare, scris în anii 50 de mitropolitul Bartolomeu Anania, este centrat pe parabola Fiului Risipitor, una dintre cele mai cunoscute pilde evanghelice. Piesa prezintă în fața spectatorilor două dintre dimensiunile fundamentale ale creștinismului, generozitatea și dragostea de Dumnezeu și invită la meditație și reflecție.
Textul este plin de figuri de stil și de imagini de o frumusețe stilistică, dar și teologică deosebită, dezvăluind spectatorului deopotrivă pe scriitorul Valeriu Anania și pe călugărul Bartolomeu Anania.
Conceptul regizoral nu se limitează la cuvânt, spectacolul beneficiind de contribuţia corpului de balet al Teatrului “Stela Popescu”, care își descoperă valențe noi, jucându-se la granița dintre coregrafie și joc scenic.
Femeia, eterna poveste este un spectacol în regia lui Attila Vizauer, o poveste interbelică după un scenariu de Ema Stere. Scenografia îi aparţine Ancăi Albani, iar coregrafia Ioanei Macarie.
Acțiunea se petrece pe terasa localului bucureștean „Leul și cârnatul”, într-o seară de vară, prin 1937 sau 1938. Protagoniștii sunt Maria, proaspăt angajată la bucătărie și chelnerul Pavel.
Povestea evoluează în jurul celor care se află în local, printre care Maria recunoaște un bărbat de la o masă, cel care urma să se căsătorească cu stăpâna ei, Tita Cristescu, ucisă în ziua de Crăciun a anului 1935. Bărbatul este acum însoțit de o tânără și, pentru ea, plătește o dedicație care deschide programul muzical al serii. Povestea alternează cu momente muzicale celebre ale vremii, pe care le veți recunoaște cu siguranță, precum Iubesc femeia (Cristian Vasile), Femeia, eterna poveste (Titi Botez), Ce faci astă seară tu (Dorel Livianu) și nu numai.
