Vacalerii fluierului

Articol de Flavia Voinea, 6 iunie 2014, 15:18

La ultimul turneu de tenis de la Bucureşti l-am văzut pe Berlocq (un tenisman argentinian din clasă Carlos, cu figură de derbedeu freelancer) cum se enervează cumplit la un punct oarecare şi (de nervi) îi altoieşte arbitrului principal o minge între omoplaţi… Arbitrul respectiv, probabil un proiect scoţian ratat de clonare a lui Rudolph Valentino (după reuşita cu oaia Dolly) s-a întors către oligofrenul purtător de rachetă şi, cu un zâmbet larg pe faţă buhăită de la uleiul de nucă scurs din păr, i-a susurat prieteneşte “chill out, my friend” după care a avertizat publicul să-şi închidă telefoanele mobile.

Pe urmă nu prea m-am mai uitat la tenis că am avut nişte chestii de făcut, dar când am deschis iar televizorul am dat peste Kohlschreiber care tocmai ce disputa un meci cu Murray la Roland Garros. Am prins exact faza în care arbitrul principal încerca să bâiguie ceva legat de regulament, fiind însă acoperit de vocea fermă a germanului care i-a servit un “i’m not talking with you !” de arbitrul a amuţit complet până la sfârşitul turneului.

Nu pricep sub nici o formă de ce se fac oamenii ăştia arbitri. Arbitrajul nu are nicio legătură cu regulamentele sportive. Dacă nu ai moacă adecvată, atitudine şi autoritate asupra oricărei tip de situaţie care poate apărea e bine să laşi arbitrajul pentru alţii (pentru unul precum Colina de exemplu, care beneficiind nativ de un aspect  zombificat a ajuns unul dintre cei mai renumiţi arbitrii ever, deşi de-a lungul carierei lui deciziile luate pe teren nu au fost nici mai bune, nici mai proaste decât ale multor altora).

Dacă pe la 7-8 ani te uiţi în oglindă şi constaţi că ai faţă de tocilar, e bine ca atunci când o să creşti mare să te faci exact asta, şi anume tocilar. În felul acesta o să ajungi să cumperi Microsoftu’ sau ceva şi o să îţi angajezi o armată de bodyguarzi care să te păzească zi şi noapte şi care să pună punct final bătăilor pe care ţi le-ai luat zilnic, din grădiniţă şi până la sfârşitul celei de-a treia facultăţi. Un arbitru valoros trebuie să aibă faţă de bou absolut, care să-şi mugească orice hotărâre pe care o ia. Fotbalistul nu îl va respectă neapărat, dar în orice caz îi va fi teamă de el.

Nu e chiar aşa de complicat să devii arbitru, corect ?

de Răzvan Ursuleanu