București, un oraș medieval

Articol de Mircea Apostolescu, 19 iunie 2019, 12:48

Viața oamenilor simplii în Evul Mediu, în secolul XXI …

București, un oraș medieval împărțit în șapte feude …

Bucureștiul are pretenția de a fi o capitală a unui stat modern, din secolul XXI, un stat membru al Uniunii Europene. Și, în ultimele șase luni, foiala continuă de coloane oficiale, purtând dinspre Otopeni, spre Guvern, Palatul Cotroceni sau Palatul Parlamentului tot felul de oficiali europeni de rang mai mult sau mai puțin înalt, a contribuit la crearea unei iluzii de apartenență.

Pe de altă parte, atunci când cobori cu picioarele în țărâna vieții cotidiene a amărâților de locuitori ai Bucureștiului, descoperi un oraș cufundat în bezna adâncă a Evului Mediu, un oraș divizat în șapte “feude”, fiecare cu propriul său “voievod”.

Legile naționale, de multe ori strâmbe și șchioape, sunt dublate și întoarse și mai mult împotriva bieților locuitori, ce cu greu pot fi numiți “cetățeni” de un fel de “obicei al pământului” impus de către “voievozii” locali sau, si mai rău, de către un fel de “cnezi” puși să stăpânească peste direcțiile și serviciile primăriilor.

Un tablou de Goya …

Poate că vi se pare un tablou prea dur, în tonuri prea sumbre?! Dacă este așa, hai să concretizăm, să aducem exemplele care să pună culoare în ceea ce ar fi putut fi un tablou de Francisco de Goya “Somnul rațiunii naște … administrație…”.

În unele sectoare, precum 1 și 3, până de curând, gunoiul menajer nu se plătește. În altele, se plătește, iar “voievozii” locali au încercat să impună chiar o dare nefundamentată și prea mare pe gunoi, ca în Sectorul 4.

Reabilitarea termică se finalizează, anul acesta, în Sectorul 1, unde primăria a plătit și partea cetățenilor, în timp ce în sectoare precum 4, 5 și 6 aproape că nu a început.

Autorizarea în construcții este, de principiu, de competența primăriilor de sector. Dar, pentru zonele protejate și monumentele istorice, autorizează Primăria Capitalei. De aici se nasc tot felul de situații aberante. Cel mai clar și mai mare exemplu este clădirea “Cathedral Plaza”, autorizată fără drept de către Primăria Sectorului 1, pe vremea lui Chiliman Voievod. Acum, turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif ar trebui demolat, în urma unei hotărâri judecătorești pentru că a fost construit ilegal.

Locurile de parcare de reședință se plătesc, în unele sectoare, la Direcțiile de Impozite și Taxe Locale (DITL), iar în altele la ADP-uri. Obținerea acestor locuri se face, în unele sectoare, prin intermediul unei platforme online, iar în altele, la ghișee.

Ei bine, dacă îți expiră actul de identitate, buletinul, cum se numea el pe vremuri, sau cartea de identitate, cum unde spune acum, modern, te scufunzi în apele tulburi ale unei administrații medievale, rigidă și chiar ostilă celui care vine cu căciula în mână la ghișeu.

Spre exemplu, numai dacă vrei să îți faci buletin în Sectorul 2 poți plăti taxa de 7 lei la poștă. Altfel, trebuie să mergi la DITL-ul de sector.

Să îți faci buletin în Sectorul 1 e un chin!

Taxa de 7 lei se încasează doar la DITL Sector 1, dar această informație nu apare pe internet, pe vreun site oficial, așa că te duci să întrebi la poștă. După care te duci fuga fuguța până la “Așchiuță” să plătești 7 lei.

De altfel, nu găsești nici un fel de informații pe site-ul total neprietenos! Așa că te îndrumă vecinii, acolo unde știau ei că se fac buletinele, adică la Secția 19. O iei la picior și, de pe Calea Griviței, ajungi pe Bucureștii Noi, preț de câteva stații bune de troleibuz.

Și te așezi la coadă. Este un singur birou unde se depun actele pentru buletin și de unde se și ridică, în același timp, de la același birou, cărțile de identitate. Cu greu obții o cerere de la funcționarul în vârstă, prea aglomerat și nervos. Și te apuci să o completezi, pe genunchi, cu fundul în sus, în camera supraaglomerată de oameni care stau la coadă.

După ce stai vreo jumătate de oră, dintr-un birou iese o doamnă care explică cu voce tare că “cei de dincolo de Podul Constanța nu mai sunt arondați la Secția 19”. Ei trebuie să meargă la Secția 4. Dar asta nu scrie pe vreun site, pe internet, nici măcar pe ușă! Stai la coadă ca prostul și afli abia când îți vine rândul!

În fine, calculatoarele și internetul nu folosesc la nimic, în România europeană a secolului XXI. Trebuie să te duci, în continuare, la ghișeu, cu o roabă de acte, copie și original. Asta în ciuda faptului că funcționarul de la ghișeu ar trebui să poată afla, prin simpla introducere a codului numeric personal (CNP), tot ceea ce te privește, de la starea civilă, până la adresa de domiciliu, proprietăți imobiliare, situația fiscală etc. Nu se poate.

Nu la noi! Trebuie să duci certificatul de naștere, actul de proprietate al casei, hotărâri judecătorești de divorț, dacă este cazul, chitanța care atestă că ai plătit cei 7 lei, toate în original și copie. Dacă nu ai unul dintre acte, spre exemplu certificatul de naștere, nu ți se poate elibera cartea de identitate. Dacă buletinul ți-a expirat, nu mai poți obține certificatul de naștere și tot așa …

Dacă computerele și internetul nu folosesc la nimic, atunci, mai bine să ne întoarcem la călimară și la pana de gâscă, să scrie funcționarii cu ele pe papirusuri și să își pună “cnezii” și “voievozii” pecețile, dacă binevoiesc …