Bine de citit: “Preoți cu crucea în fruntea neamului”
Articol de razvanursuleanu, 17 iunie 2019, 13:26
La fel ca în orice carte, contează cum alegi să privești lucrurile… Am citit cartea lui Ion Coja, am găsit și lucruri cu care mă aflu în dezacord sau pagini cu care nu m-am simțit confortabil. Aleg însă și aici să păstrez doar acele propoziții sau fraze în care cred întru totul, citate cu care sunt absolut de acord de la prima și până la ultima literă. Într-unul dintre ele se spune:
“Constantin Vodă Brâncoveanu și feciorii săi domnești… au murit pe rând, decapitați, ultimul pierind Brâncoveanu după ce a asistat la uciderea copiilor săi… O asemenea tragedie, un asemenea martiriu nu se mai cunoaște în toată istoria întregii creștinătăți, a întregii omeniri, indiferent de religie… nu ne arătăm vrednici să cinstim cum se cuvine amintirea și pilda acestui moment de excelență românească și creștină.”
Citind aceste cuvinte, mi-au revenit în memorie doar câțiva dintre cei care, de-a lungul timpului, au venit să-mi spună că “fiecare are un preț”. Și poate că au fost momente în care am crezut acest lucru, poate chiar l-am spus și eu altora. Nu sunt sigur că nu am făcut-o. Dar de fiecare dată când afirmăm răspicat, în șoaptă sau doar credem în liniște că acesta e adevărul, înseamnă că de fapt noi avem un preț (păi cum altfel?) și atunci oricine TREBUIE să aibă unul.
Pe băieții lui Constantin Brâncoveanu îi chema Ștefan, Constantin, Radu și Matei și au fost decapitați unul câte unul, sub ochii tatălui lor, pentru că tatăl lor nu a putut fi cumpărat. Constantin Brâncoveanu nu a avut niciun preț. Pentru că dacă ar fi avut (citez din nou) “ar fi pus pe noi stigmatul veșnic al lașității, al inconsistenței și superficialității sufletești la nivel etnic, și ar fi făcut de ocară numele de român pentru toți vecii!”
…Cât despre titlul cărții… “Preoți cu crucea în fruntea neamului”… Dacă acest titlu trezește vreo reacție ostilă, cum tot întâlnesc în ultima vreme, rog doar să citim strofa a patra a imnului României, “Deșteaptă-te române”, strofă la care, poate din lipsă de răbdare, unii încă nu au ajuns pănă acum.
“Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ.”
