VIDEO: S.O.S. – “Urgența este pentru Urgențe”

Articol de , 8 aprilie 2019, 08:17

Trăim într-o țară în care toți avem drepturi.
Și în care cei de lângă noi “trebuie” să ne acorde toată atenția, când ni se pare că avem nevoie, în orice condiții.
Nu contează că noi, personal, nu facem un minim efort să ne păstrăm, să menținem sănătatea.
Pe de o parte, la cea mai mică durere sunăm la 112 să vină urgent ambulanță, cu medic specialist, dacă se poate (pentru degetul mic de la piciorul drept sau pentru stomac, după ce am mâncat prune și am băut lapte).
Pe de altă parte, ne trezim, câteodată, că au trecut 3 luni de când ignorăm niște simptome și ne vine așa, o idee, că n-ar fi rău să dăm o fugă la cel mai apropiat spital de urgență și în UPU/CPU să cerem (că mai nou, așa e, la cererea pacientului documentat de pe internet) o lista completă cu analizele de sânge, urină și, dacă funcționează, eventual, un CT sau un RMN.
Pentru că…avem…drepturi…
Nu contează că nu plătim asigurări de sănătate, nu contează că nu dăm cu anii pe la medicul de familie pentru un control de rutină. Dacă îl avem.
Nu știu dacă mai există vreo țară în care pacientul să facă regulile, neținând cont nici de legislație, nici de bunul simt elementar.
Legislație există.
Nu știu cât de bine este adaptată situației și gradului de cultură a poporului român.
Nu știu cât de bine este adaptată numărului redus de medici și personal medical mediu și auxiliar din spitalele din România.

Ce știu este faptul că, în ultima vreme asistăm la o invazie de plângeri, filmări, poze, înregistrări, ale unor persoane care numai urgențe de cod roșu sau galben nu par a fi, care își cer drepturile la Colegiul Medicilor, Ministerul Sănătății și la alte foruri.
Ceea ce mai știu este și faptul că sunt urgențe majore, care, deși și-au plătit o viață asigurările de sănătate la zi, nu au nicio șansă din cauza celor care au numai și numai drepturi, prin simpul fapt că respiră în România!

Și mai știu ceva: abuzurile nu sunt pedepsite. Deloc, în niciun fel.
Peste jumătate din aproape 13 milioane de apeluri la 112 în 2018 nu au fost de competenţa serviciului, anunță autoritățile în cadrul Campaniei de informare și educare a populației, „Urgență este pentru urgență”.
Conform datelor Serviciului de Telecomunicații Speciale doar 5 milioane din apelurile primite de operatori au fost situații care necesitau prezența într-o Unitate de Primiri Urgențe.
Prin intermediul Campaniei, Ministerul Sănătății și Departamentul pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne invită populația să adopte comportamentul corect privind accesarea serviciilor de sănătate!

Campania face parte din etapa a doua a proiectului finanțat prin Programul de Cooperare Elvețiano-Român, „Îmbunătățirea calității serviciilor de urgență prespitalicesti și spitalicești prin implementarea unui program de formare”.

Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, atrage atenția că o parte din pacienții care sună la ambulanță sau merg la spital în urgență ar trebui să se adreseze mai întâi medicului de familie.
Arafat mai spune că există persoane care exagerează simptomele pentru a veni mai repede salvarea sau pentru a trece cu targa direct în camera de examinare a Unității de Primiri Urgențe.

Ambasadorul desemnat al Confederaţiei Elvenţiene în România, Arthur Mattli, a declarat că scopul campaniei de informare este de a creşte nivelul de conştientizare cu privire la faptul că acest număr, 112, ar trebui apelat doar atunci când este nevoie şi trebuie rezervat doar persoanelor care au nevoie.

Cum ziceam, Campania invită populația să adopte comportamentul corect privind accesarea serviciilor de sănătate.
Secretarul de stat din ministerul de Interne, Raed Arafat, a explicat că primele servicii medicale la care ar trebui să se apeleze în cazul afecțiunilor cornice sunt cele ale medicului de familie și numai pentru situațiile care pun viața în pericol populația trebuie să ceară ajutor serviciilor de urgență.

În cadrul Campaniei au fost realizate 2 spoturi TV și 2 pentru radio care au la baza realitățile utilizării de către populație a serviciilor de urgență atât la nivel de spital cât și la nivelul Serviciului de Ambulanță și SMURD.

Să vedem ce spune legislația și să încercăm să vedem obiectiv lucrurile, ca pacienți, pe de o parte.

Să auzim și părerile personalului medical, puțin, oboist și sub stres permanent pe de altă parte.
Tăcerea nu e o soluție.

Și nu, sistemul medical de urgență nu e unul ideal. Nici când vorbim despre prespital (ambulanță, indiferent de culoarea ei) nici când vorbim despre spital (unități/camere de primiri urgențe).
Indiferent dacă ajungem la spital cu ambulanța sau cu mijloace personale, trebuie să știm că prioritară nu este ora sosirii sau timpul de care dispunem, că toți suntem ocupați, ci gravitatea afecțiunii.
Pentru a face diferența, există în UPU triajul.
„Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medical necesară”.
Medicii, asistenții, paramedicii, ambulantierii și chiar voluntarii sunt și ei, (surpriză!) oameni!
Și nu sunt atât de mulți pe cât ne-am dori sau ar trebui.
Diferența între ei și noi e, în primul rând, numerică.
Și, spre deosebire de noi, ei trebuie să atingă permanent perfecțiunea la locul de muncă.

Pentru că așa le cere meseria, vocația, pentru că așa le cerem noi, pacienții sau potențialii pacienți.
Pentru că numai așa pot face diferența, de multe ori între viață și moarte.

Toate acestea în condițiile în care întregul sistem medical, inclusive urgența, se confruntă cu probleme grave.
Lipsa de personal, dar și uzura, încă, a mașinilor care pot pune în pericol viața pacienților, darși a personalului medical sunt cele mai importante.

Deși ambulanța, albă sau roșie, rezolva multe dintre problemele sistemului – atât triajul la fața locului, cât și filtrarea cazurilor, în așa fel încat să nu ajungă toate cazurile la spitalele oricum supraaglomerate, autorităților le e greu să găsească o rezolvare.
Știu și sunt de acord: fiecare dintre noi ne punem pe primul loc atunci când avem nevoie de ajutor.
Dar, cum ar fi, dacă am încerca măcar, să devenim puțin mai responsabili?
Pentru că, niciodată, o temperatura de 38 de grade și o tușe ușoară nu sunt mai importante sau mai grave decât un infarct!
Și nici o durere de genunchi nu e mai gravă decât un accident vascular!