Romanii si educatia continua

Articol de , 10 decembrie 2018, 16:16

Marea majoritatea a romanilor se multumesc cu ce au invatat in scoala, sau in facultate, nu mai simt nevoia sa-si diversifice, sau  sa-si perfectioneze cunostintele dupa ce si-au gasit un loc de munca.

Asta reiese din raportul publicat astazi de oficiul european de statistica, Eurostat, referitor la procentul de populatie adulta din tarile europene, cu varsta intre 25 si 64 de ani, care participa la cursuri suplimentare de educatie, sau cele de formare continua.

Care este situatia

Conform datelor din 2016, centralizate de Eurostat, Romania se afla pe ultimul loc intre cele 28 de state comunitare, cu un procent de doar 7% dintre adulti care urmau cursuri de formare continua,  sau stagii pentru a obtine calificari suplimentare.

Prin comparatie, in Olanda, aproape doua treimi dintre oamenii de varsta adulta (mai precis 64,1%) participa la cursuri de perfectionare si formare, in Suedia acest procent este de 62%, in Austria de 59,9%, iar in Ungaria de peste 55%.

Care sunt motivele

Ar fi simplu sa-I acuzi pe salariatul roman ca se multumeste cu putin,  ca se considera aprioric destept.

Situatia  este mult mai complicata, romanul nu simte presiune sociala si profesionala sa invete continuu, si aici nu este vorba doar de salariati, ci si de patroni.

Programul Start-Up Nation prevede, intre altele, si decontarea unei parti din cheltuielile pentru educatie si formare profesionala pornind de la ideea ca intr-o firma moderna, chiar daca este doar o IMM, si patronul si salariatii trebuie sa invete permanent.

Fermierii din Europa si din America, se exemplu, dau bani ca sa participe, in fiecare an, la cursuri de perfectionare. Pentru ca pana si in agricultura apar in fiecare an tehnologii noi, sau se perfectioneaza tehnologii, apar echipamente noi, seminte noi, produse chimice noi, noi reglementari nationale, sau europene in domeniu.

Cati dintre fermierii romani, inclusiv cei care administreaza ferme mari, fac cursuri pe banii lor, ca sa afle ce seminte noi au aparut, ce ingrasaminte noi, ce utilaje noi sunt disponibile pe piata, ce criterii de calitate s-au schimbat in UE, etc. ?

Aceesi situatie este valabila si pentru directorii de firme, sau cadrele de conducere din industria prelucratoare, sau din comert, sau din servicii. In Romania, in marea majoritate a cazurilor patronul, conducatorul, nu stie, sau nu-i pasa, ca apar lucruri noi, ca el trebuie sa fie primul care sa intelega cat de importante sunt, pentru a-i determina pe subordonati sa invete si ei.

Aici ne lovim de mentalitatea autosuficienta a sefului roman: el este sef, deci este cel mai inteligent, nu trebuie sa ia lectii de la nimeni. In consecinta si subordonatul se considera suficient de calificat si nu va dori sa invete decat daca nu are de ales, iar cand este fortat sa invete lucruri noi se va stradui sa demonstreze cat de bune erau, de fapt, tehnicile si echipamentele vechi.

Exista meserii din Romania care sunt obligate prin lege sa se perfectioneze continuu, de exemplu, cea de medic, profesor, pilot de avioane sau comandant de nava, la toate celalalte ideea de educaie continua este aleatoare.

Economia nu impune inca educatia continua

Nici stadiul actual de dezvoltare al economiei romanesti nu impune inca perfectionarea permanenta.

Un sudor roman care sudeaza corpuri de nava, de exemplu, este suficient de bun cu ceea ce a invatat acum 20 de ani, pentru ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult si nici nu se vor schimba prea mult

In schimb, cel care sudeaza piese pentru motoare de nava trebuie sa invete mereu, apar materiale noi, piese mai complicate, criterii mai stricte de calitate etc.

Pastrand aceste exemplu, din pacate santierele navale din Romania se multumesc inca sa construiasca doar corpuri metalice in care vin apoi montate echipamentele complexe, inclusiv motoarele, produse de altii.

Aceeasi lipsa de interes este si la nivelul cadrelor. Putini dintre cei care la un moment, sau altul ocupa functii de conducere la o firma romaneasca stiu, sau vor sa afle, ca managementul eficient, fie ca este vorba de conducerea unei echipe, sau a unei companii, este o stiinta care, si ea, trebuie invatata.