Parcări și parcagii sau când vom ajunge la civilizație…?!

Este oficial: de la 1 iulie, tariful pentru parcarea în centrul Bucureștiului va crește simțitor, apropiindu-se de valoarea reală a ocupării unui loc de parcare în buricul târgului, cum se spunea din bătrâni.

Mulți au sărit ca arși, că Municipalitatea nu ar fi trebuit să ia această măsură, că ar fi trebuit, mai întâi să asigure suficiente locuri de parcare etc. Dacă este, însă, să analizăm aceste obiecții, trebuie să începem cu următoarea întrebare: ce înseamnă “locuri de parcare suficiente”, în centru Bucureștiului?! Să fie, oare 1000 de locuri, 5000 de locuri sau, poate, 10 mii?! Dacă Primarul General ar avea o baghetă magică și ar putea să facă să apară, mâine, 10 mii de locuri de parcare, în subteran, în centrul Bucureștiului, tot nu ar fi suficiente, fiindcă ar veni 100 de mii de mașini. Deci, după acest așa – zis principiu, de a asigura, mai întâi, un număr suficient de locuri de parcare, nu ar trebui să se ia nici o măsură niciodată!

Pe de altă parte, rămânând la ipoteza baghetei magice a Primarului Capitalei, dacă mâine ar apărea cele 10 mii de locuri de parcare în subteran, s-ar duce șoferii bucureșteni să parcheze la nivelurile -2 sau -3 și să plătească 5 lei pe oră? Ori ar prefera să să parcheze la suprafață, pe trotuar, pe banda întâi, în stația RATB și să dea 2-3 lei la parcagiul ilegal? Răspunsul îl găsim în parcarea subterană de la Universitate, unde nivelurile inferioare stau goale și în parcarea subterană de la Intercontinental, care este goală aproape cu totul.

În schimb, pe Academiei, pe Edgar Qiunett, pe lângă Biserica Rusă, pe Nicolae Golescu, chiar lângă Eva, se parchează pe trotuar, la două rânduri, chiar în stația RATB, iar parcagiii înfloresc și vara și iarna, ca adevărate plante perene…! De ce nu se duc domnii șoferi la parcările subterane din zonă? Fiindcă le este lene să urce de la nivelul -1 sau -2 și apoi să meargă câteva sute de metri pe jos, până la birou sau la bancă sau unde au treabă!

Deci, unul dintre ingredientele magice care asigură îngrășământul pentru înflorirea perenă a gingașilor parcagii este lenea șoferilor. De altfel lipsa de apetit pentru parcarea în subteran a șoferilor bucureșteni a dus și la blocarea programului de construcție a parcărilor subterane. Demarat în forță, în primul mandat al lui Sorin Oprescu, prin construcția parcării de la Universitate, programul se dorea continuat cu mari parcări subterane la Piața Constituției, Piața Victoriei, Charles de Gaulle etc. Numai că, după “succesul” total înregistrat de către Interparking la Universitate, investitorii privați nu s-au mai înghesuit de fel să construiască parcări subterane în parteneriat public-privat cu Primăria Capitalei.

Desigur, polenizarea buruienilor numite parcagii este asigurată de trântori. Altfel spus, neputința tuturor celor care reprezintă organele de ordine ale statului, de la poliția locală de sector, până la locală de la Primăria Capitalei și poliția rutieră este un alt element cheie al bunăstării acestor buruieni specifice centrului Bucureștiului, parcagiii ilegali.

Așadar, măsura scumpirii tarifului pentru parcare în centrul orașului era inevitabilă și a fost luată chiar cu întârziere. Desigur ea trebuie completată cu desființarea parcării gratuite, fie pe trotuar, fie pe banda întâi, cu sancționarea promptă și severă a parcării neregulamentare, cu acțiunea de combatere a parcagiilor.

Vor fi mulți cei care mă vor înjura pentru că cer măsuri “antidemocratice” precum desființarea parcării gratuite. Tuturor celor care vor lua numele democrației în deșert le voi răspunde doar că, la Paris, acolo unde s-a născut democrația la 1789, parcarea gratuită a dispărut în 1990!