Tragedia aurolacilor …
Articol de Mircea Apostolescu, 29 decembrie 2017, 13:00
După eliberarea de sub regimul totalitar care a ținut în ghearele lui România, până în 1989, pe străzile Bucureștiului a apărut un fenomen cu care nu eram obișnuiți. Este vorba despre boschetari, aurolaci sau persoane fără adăpost, cum li se spune, într-un limbaj “politically correct” .
A fost vorba, la început, despre oameni evacuați din casele naționalizate și lăsați în stradă de către statul democratic, capitalist, apoi, despre tot mai mulți copii fără părinți, care, la vârstă de 18 ani, erau scoși în stradă din orfelinatele în care fuseseră crescuți de către nenorociții de comuniști.
Treptat au apărut oamenii fără căpătâi, mânați către București de sărăcia lucie din alte zone ale țării, drogații etc, etc. Ei își câștigă existența, în general, cerșind pe la colțuri de stradă, prin față cimitirelor sau a bisericilor ori a magazinelor, făcând parcare ilegală, cântând prin tramvaie și autobuze, dar și furând sau vânzând droguri ori făcând prostituție.
Astăzi, am găsit un asemenea aurolac sau boschetar, într-un limbaj ”politically wrong” dar cinstit și fără menejamente, care zăcea inconștient chiar în fața unui super-market, de la intersecția Bulevardului Dinicu Golescu cu Șoseaua Orhideelor. Omul părea să fi ieșit din canalul deschis chiar în fața marelui magazin și să fi leșinat, poate din cauza băuturii, poate din cauza drogurilor … Cine știe ?!
Evident, împreună cu alți cetățeni, am sunat la 112. Ambulanța a venit și, poate, l-a salvat, de data aceasta.
Problema este, însă, aceea că autoritățile centrale nu doresc să își asume nici un fel de responsabilitate față de acești nenorociți, care stau prin canale, put a urină și a mizerie, sunt plini de păduchi și de TBC.
Astfel, deși Primăria Capitalei a dezvoltat, în ultimii ani, sub conducerea unui om excepțional, șefa DGASMB, Cosmina Simean, un sistem performant de asistență socială, cu adăposturi pentru oamenii străzii, cu posibilitatea de a-i spăla, de a-i hrăni și chiar de a le oferi îngrijiri medicale, în spitalele din subordinea Municipalității, cei care lucrează în sistemul de asistență socială se lovesc de … impotența legii.
Legea română nu le permite lucrătorilor sociali să-i ia pe boschetari de pe străzi, fără acordul lor, nici măcar atunci când condițiile meteo, ger, viscol, le pun viața în pericol iminent. Cu atât mai puțin pot fi duși la centrele de asistență socială sau la spitale oamenii străzii, atunci când afară e cald. Asta chiar dacă se vede de la distanță că sunt bolnavi, drogați, în stare avansată de ebrietate, cu mințile rătăcite etc.
Pentru că un aurolac să poată fi dus la adăpost sau la spital este necesar acordul său. În lipsa acestui acord, cei de la asistență socială ar trebui să întreprindă demersuri pentru declararea incapacității persoanei respective. Este o procedură judecătorească îndelungată, în multe cazuri imposibil de declanșat, pentru că foarte mulți dintre boschetari nu au acte de identitate, deci nu există, pur și simplu, pentru legea română.
Din aceast cerc vicios s-ar putea ieși numai dacă Guvernul, la inițiativa Ministerului Muncii și Protecției Sociale, spre exemplu, ar iniția o modificare legislativă, adoptată de către Parlament, prin care să pună la dispoziția celor de la protecție socială o procedură specială privind declararea incapacității persoanelor fără adăpost, pentru că acestea să poată fi duse în centrele specializate sau la spitale.
În lipsa unei asemenea modificări legislative, acești boschetari, aurolaci dar oameni, în primul rând, chiar dacă fără adăpost, vor continua să crape prin canale, pe la colțuri de stradă, ca niște câini vagabonzi, sub privirile neputincioase ale celor de la asistență socială, care chiar și-ar dori ca legea să le permită să-i poată ajuta.
