Forushande / The Salesman / Clientul – Arthur Miller şi Teheranul

Articol de , 11 august 2017, 22:16

Drama „Forushande / The Salesman”, realizată ca un thriller de cineastul iranian Asghar Farhadi, a fost cea mai valoroasă premieră din week-endul trecut, fiind distinsă cu premiul Oscar de anul acesta pentru cel mai bun film străin şi cu două premii la Cannes anul trecut: unul pentru scenariu iar al doilea pentru cel mai bun actor – Shahab Hosseini în rolul Emad. Acest personaj se transformă din omul deschis şi amabil de la începutul filmului, într-unul schimonosit de dorinţa de răzbunare, devenit chiar meschin în final.

Iată, pe scurt, povestea prezentată de această dramă: forţaţi să îşi schimbe locuinţa din cauza avarierii clădirii provocate de construcţiile care au loc în vecinătate, Emad şi Rana se mută într-un apartament din centrul Teheranului, deţinut de unul dintre prietenii lor şi coleg în trupa de teatru din care fac parte. Un incident ce are legătură cu fostul chiriaş al acestuia şi care implică violarea Ranei, va schimba dramatic viaţa tânărului cuplu.

Pornind de la această poveste, filmul abordează complexitatea relaţiilor inter-umane, mai ales în cadrul unei familii islamice. Pe lângă realităţile Teheranului de astăzi, cineastul iranian a avut ca sursă de inspiraţie piesa lui Arthur Miller „Moartea unui comis voiajor”, pe care o tot repetă tânărul cuplu şi amicii lor şi al cărei titlu a fost preluat parţial în cel original al filmului, la noi el fiind intitulat „Clientul”. „…opera lui Miller mi s-a părut foarte interesantă în măsura în care mi-a permis să stabilesc o paralelă cu viaţa personală a cuplului în jurul căruia este construit acest film” a declarat Asghar Farhadi, care continuă: „Pe scenă, Emad şi Rana joacă rolul unui comis-voiajor şi al soţiei acestuia. Iar în viaţa personală, fără să realizeze, urmează să se confrunte cu un comis-voiajor şi familia sa şi să-i hotărască soarta.”

Din acea piesă au fost preluate mai multe. Cum ar fi „critica socială a unei perioade din istorie în care transformarea bruscă a Americii urbane a dus la ruinarea unei anumite clase sociale (…) În acest sens, piesa rezonează puternic cu situaţia actuală din ţara mea. Lucrurile se schimbă cu o viteză uluitoare şi trebuie să te adaptezi, altfel mori”, spune cineastul iranian care crede că într-un film ce „spune povestea unei familii, în mod evident, casa are un rol principal.” Dar nu numai casa, ci şi oraşul. Farhadi, care evocă dezvoltarea anarhică a Teheranului şi prin priveliştea pe care o au personajele de pe terasa noului apartament, mărturiseşte: „Azi, Teheranul seamănă foarte mult cu New York-ul descris de Miller la începutul piesei. Un oraş a cărei faţă se schimbă într-un ritm ameninţător, distrugând tot ce e vechi, livezi şi grădini, şi înlocuindu-le cu turnuri. Exact acesta este mediul în care trăiesc comis-voiajorii. (…) Teheranul se schimbă într-un mod frenetic, anarhic, iraţional.”