“Stăpânii parcărilor” – în colimatorul Poliției Locale

Articol de , 25 mai 2017, 22:32

Din dispoziția primarului general Gabriela Firea, polițiștii locali ai Municipalității au declanșat o amplă acțiune de identificare și sancționare a parcagiilor ilegali din centrul Capitalei.

Acești parcagii sunt prezenți de la Gara de Nord până la Piața Unirii, de pe Popa Tatu până pe Academiei și Edgar Quinet, de la Spitalul Universitar până pe străzile din spatele Tribunalului Municipiului București.

Șoferii care merg zi de zi cu mașinile prin București și mai ales cei care au treabă în centru știu foarte bine că există niște stăpâni de necontestat ai străzilor, parcagii.

Aceștia s-au făcut “patroni” pe câte o stradă și își așteaptă “clienții” la marginea drumului, făcând semne largi cu mâinile, pentru a le arăta că au loc de parcare.

Parcagiii chiar își dirijează “clienții” în timpul manevrelor de parcare.

Pentru “clienții platinum”, adică aceia care vin în fiecare zi în zonă, pentru că au biroul sau afacerea în apropiere, există locuri “rezervate” și este asigurat chiar “serviciul de valet parking”.

Clientul important, avocat, procuror, om de afaceri, lasă cheile de la mașină, iar parcagiul are grijă să o așeze exact pe locul “rezervat”.

Unii dintre parcagii asigură chiar și serviciul de spălare a mașinilor, iar paza acestora intră în prețul înțelegerii.

Prețurile variază de la 2-3 lei de mașină pe Popa Tatu, intersecție cu General Berthelot, până la 30 de lei de mașină în zona de la Hilton.

Despre câștigurile realizate din parcarea mașinilor, oamenii vorbesc cu modestie și nu se pot hotărî.

Unii spun că le ies 20-30 de lei pe zi, iar alții vorbesc de 500 sau chiar de 900 de lei pe lună.

Uneori, câte un parcagiu se mai ia cu vorba și mai scapă cum că a câștigat 45-65 de lei pe zi.

Programul este flexibil, adică fiecare parcagiu vine la ce oră vrea, lucrează câte 2-3 sau 4 ore și numai în zilele când are nevoie de bani, cel puțin așa spun ei.

De fapt, îi poți vedea în aceleași locuri, zi de zi.

În fine, cu toții pretind că ei nu ar impune un preț pentru parcare, ci ar lăsa la latitudinea “clientului” dacă dorește să le dea bani și ce sumă le va da.

“Dacă omul nu vrea să dea, nu dă. Noi nu zgâriem mașini, nu rupem oglinzi”, spun parcagiii.

Aceștia sunt de la persoane fără adăpost și fără acte, oameni care, practic, nu există, până la persoane care au un domiciliu și chiar câte o pensie, pe temei de boală, de obicei.

Numitorul comun este acela că toți parcagiii spun că suferă de numeroase boli care-i pun în imposibilitatea de a munci, dar nu-i împiedică să stea pe stradă și să parcheze mașini.

Alții spun că ar vrea să muncească, ba chiar au încercat să se angajeze, dar nu își găsesc un loc de muncă.

Ori au muncit, dar nu au primit banii și au fost dați afară.

Cu toții în schimb pretind că ar avea familii numeroase, cu 4-5 până la 8 copii, iar nevestele sunt și ele grav bolnave.

Pe străzile Academiei și Edgar Quinet “lucrează” un domn care recunoaște că face parcare de 17 ani.

El spune că ar câștiga 20-30 de lei pe zi, adică 2-3 lei de mașină.

L-am găsit la lucru chiar și astăzi, pe ploaie, deși pretinde că este bolnav, că ar avea probleme la coloana vertebrală.

Deși spune că vine doar când se simte bine, îl poți vedea la locul de muncă zilnic, fie că plouă, fie că e soare.

Se laudă că a făcut 20 de ani de box, asta, așa în treacăt, că ar putea bate pe oricine, dar se plânge că ar fi fost brutalizat de către organele de ordine, fără niciun motiv.

Mai mult, omul spune că el ar fi pus ordine în zonă și i-ar fi alungat pe “boschetarii” care spărgeau și zgâriau mașinile parcate.

Vine “la serviciu” tocmai de la Pieptănari.

Și parcagiii de la intersecția străzilor Popa Tatu și General Berthelot spun că au adus siguranța în cartier.

Înainte de a prelua ei zona, erau foarte multe reclamații privind furturi din autovehicule, spun cei doi băieți.

Acum i-au îndepărtat pe aurolaci și pe drogați din zonă și chiar polițiștii de la Secția 3, care se află la 50 de metri depărtare de locul lor de muncă, sunt mulțumiți, pentru că nu mai au loc spargeri de mașini, spun cei doi parcagii.

Polițiștii locali i-au sancționat contravențional pe parcagii.

Dar aceștia recunosc, fără nici o teamă, ca nu vor plăti nici aceste amenzi.

De ce?

Pentru că nu ar avea posibilități, spun parcagiii.

De altfel doi dintre ei s-au și lăudat, unul cu amenzi în valoare totala de 60 de mii de lei, iar celălalt chiar cu 80 sau 90 de mii de lei, amenzi primite de-a lungul anilor pentru apelare la mila șoferilor care doresc să parcheze.

Din păcate, parcagiii au ajuns buni prieteni și asociați de afaceri cu angajații Administrației Străzilor, care se ocupă de parcările publice.

Astăzi, în timpul acțiunii Poliției Locale a Municipiului București de identificare a parcagiilor ilegali, am descoperit o asemenea “colaborare”.

În spatele Tribunalului Municipiului București, pe strada Apolodor, este o parcare publică.

Parcarea este foarte solicitată de către avocații, judecătorii și procurorii care lucrează sau pledează la această instanță.

Pe rândul al doilea, în fața mașinilor parcate regulamentar în parcarea publică, erau parcate alte mașini. Atunci când un BMW X5 a ieșit din parcare, angajatul Administrației Străzilor a scos din buzunar cheile unui Lexus parcat pe rândul al doilea, pentru a-l băga în parcare.

Totodată angajatul Municipalității l-a chemat și pe parcagiul care se afla în apropiere și care avea în grijă mașina respectivă.

Interpelat de către polițiștii locali în civil, angajatul Administrației Străzilor a devenit foarte agresiv, iar apoi s-a îndepărtat grăbit.

Întrebarea este: ce încasări face acest domn zilnic și pentru câte dintre mașinile parcate varsă banii la vistieria Primăriei Capitalei ?

CE SE POATE FACE PENTRU CA PARCAGIII SĂ DISPARĂ ?

Desigur, există acea glumă de campanie care ne spune că, dacă vrem ca parcagiii să dispară, trebuie să nu le mai dam bani.

Dar asta este o glumă nereușită.

Cine cunoaște realitatea străzii știe foarte bine că, dacă nu plătești taxa cerută de parcagiu, nu parchezi.

Iar, dacă “ești tare-n gură” și “ai mușchi”, te alegi cu mașina zgâriată, cu oglinda retrovizoare ruptă sau chiar cu câteva palme ori o bătaie bună.

Deci, aceasta nu este o soluție, iar sancționarea contravențională, așa cum este acum prevazută de lege, nu ajută nici cât o frecție la un picior de lemn.

Atunci, ce e de făcut?

Soluția ar fi modificarea legislației, astfel încât amenzile contravenționale neplătite să poată fi transformate în zile de muncă în folosul comunității sau în zile de privare de libertate, printr-o procedură simplificată de către un magistrat de tipul judecătorului de instrucție, din Franța.

În plus, ar trebui ca legislația să fie modificată pentru ca zilele de muncă în folosul comunității să fie executate în localitatea unde a fost săvârșită contravenția, nu în cea de domiciliu a făptuitorului.

Autor: Mircea Apostolescu