Furculițăn sau furculision?
Articol de razvanursuleanu, 12 aprilie 2017, 08:30
Noi, românii, suntem francofoni, anglofoni și germanofoni, toate aceste trei cuvinte fiind prezente în dicționare.
Francofoni suntem pentru că cineva, nu știu cine, a stabilit acest lucru în mod oficial acum foarte multă vreme, România fiind întotdeauna prezentă la orice întrunire francofonă de pe planetă, indiferent care este subiectul dezbătut.
Suntem anglofoni pentru că în curând un sfert din cuvintele pe care o să le folosim aparțin domeniului cibernetic, patronat în mod autoritar de limba engleză.
Germanofoni suntem pentru că motorina, berea, parizerul, chifla, chelnerul, canistra sau cartoful, obișnuitele noastre subiecte de discuție, provin toate din limba germană.
E bine că suntem așa, un popor de poligloți cu ștaif, vorba germanului și a germanofonului.
Ce nu e bine deloc, problema cea mare pe care doresc să o raportez, este că dicționarele încă nu menționează cuvintele turcofoni, spaniolofoni, portughezofoni, coreeanofoni sau chinezofoni. Adică eu am urmărit degeaba, ani de zile, toate acele minunate telenovele? De pomană am învățat eu replicile lui Leoncio, declarațiile pline de iubire ale lui Marimar sau povețele lui Jung Yu-Jin?
Dicționarele limbii române ar trebui rapid reactualizate cu toate aceste cuvinte. Și, bineînțeles, prioritatea trebuie să o constituie limba turcă. Găsim în dicționare turcofob sau turcofil și nu găsim turcofon? Rușine! Bătaie de joc la adresa noastră, cei care deja putem să recităm cu voce tare cel puțin cinci episoade din Suleiman Magnificul, inclusiv zgomotele de fond pe care ni le oferă iataganele care se izbesc și stofele care tot foșnesc.
Vă rugăm, dragi lingviști, să aduceți la zi dicționarele limbii române moderne. Respect!
