Life / Viaţă, primele semne – dacă-l aduci la viaţă, nu te lasă să trăieşti
Articol de , 4 aprilie 2017, 19:02
Thrillerul SF „Life”, este un posibil blockbuster ce se tranformă, pe măsură ce acţiunea se desfăşoară, într-un adevărat horror. Povestea sa este plasată pe Staţia Spaţială Internaţională, într-un viitor destul de apropiat, cum se meţionează într-o replică: „la 10 ani după un război în Siria”, despre care am tot auzit pe la ştiri că ar fi posibil.
Echipajul ce lucrează pe această Staţie are misiunea de a recupera din spaţiu o capsulă cu mostre venită de pe Marte, cercetătorii staţiei descoperind că aceasta conţine prima dovadă de viaţă extraterestră. Mare bucurie le aduce această descoperire, ce-i apropie parcă de statutul de dumnezei. Doar că organismul, botezat Calvin, se dezvoltă neaşteptat şi curând se va dovedi extrem de inventiv, reuşind, mai întâi, să evadeze din spaţiul închis super-securizat unde era studiat, şi, ulterior, să ucidă membrii echipajului care-i devin nu numai duşmani, întrucât încearcă să-l lichideze, ci folositori pe post de… hrană.
Faţă de horrorul SF „Alien”, cu care putem compara filmul „Life”, acţiunea se petrece la mică distanţă de Terra, aşa că pericolul are toate şansele să ajungă la sol, condamnând rasa umană la o foarte probabilă extincţie, aşa cum s-a întâmplat cu cea de pe Marte. Ceea ce schimbă şi miza poveştii, care în primul SF era doar supravieţuirea membrilor echipajului. Acum aceasta este distrugerea lui Calvin sau măcar închiderea sa pe Staţie, chiar cu sacrificarea vieţilor oamenilor de la bordul ei. Astfel, protagoniştii pot deveni din simpli supravieţuitori, salvatori, ceea ce ar trebui să facă publicul să se simtă direct vizat de acţiunile personajelor şi abnegaţia lor. La aceasta ar trebui să ajute şi faptul că unii dintre interpreţii lor – Jake Gyllenhaal, Rebecca Ferguson şi japonezul Hiroyuki Sanada – chiar sunt în stare să interpreteze scene emoţionante. Şi totuşi, datorită inteligenţei emoţionale scăzute cu care personajele au fost dotate de către scenarişti, spectatorii ar putea să nu fie prea impresionaţi.
Cel mai bine reuşeşte regizorului suedez Daniel Espinoza crearea suspansului, prin excelenta folosire a efectelor speciale şi a coloanei sonore, subliniind şi pericolul iminent pe care-l reprezentintă Calvin. Caracteristicile fizice ale acestei creaturi şi interacţiunile sale cu oamenii în condiţii de imponderabilitate, conferă un potenţial vizual rar întâlnit pe marile ecrane, la care se adaugă şi spectaculosul imaginilor din spaţiu. Măcar pentru aceste reuşite, dacă nu şi pentru ideile pe care transmite, merită să vizionaţi thrillerul SF „Life” la Glendale Studio sau cinematografele de mall unde rulează cu titlul românesc „Viaţă, primele semne”, ce anunţă şi un posibil sequel, cel puţin.
