Cinste Armatei Romane si Eroilor Neamului!

Articol de Mircea Apostolescu, 25 octombrie 2016, 07:54

In graba noastra zilnica, justificata de imperativul de a castiga o paine, intr-o societate care traieste dincolo de viteza luminii, la viteza internetului, in entuziasmul de a adopta tot felul de obiceiuri si sarbatori de import, ca Hallowenul sau Sfantul Valentin, uitam din ce in ce mai mult, mai profund, de sarbatorile si obiceiurile noastre, romanesti.

Parte a acestei uitari, poate induse cu buna stiinta, este si uitarea datelor esentiale ale istoriei nationale.
Un singur exemplu este suficient de ilustrativ.
De ani buni incoace, pe 9 mai, cu stegulete albastre in maini, ne intrecem in a sarbatori Ziua Europei.
Cati dintre noi, insa, mai stiu sau isi mai aduc aminte de faptul ca aceeasi zi de 9 mai este incarcata de semnificatia Proclamarii Independentei de Stat a Romaniei, in 1877 si a victoriei asupra Germaniei naziste, in 1945?!
Ambele au fost platite cu sangele a mii de ostasi romani.

Pentru a incerca sa ne opunem acestui fenomen de uitare a istoriei si a valorilor nationale, din cauza caruia nu mai stim cine suntem si ne transformam, treptat, in “cocalari” si “manelisti”, va propun sa ne aducem aminte ca 25 Octombrie este Ziua Armatei Romane.

Ce semnificatie are aceasta zi?
La 25 octombrie 1944, Armata României a încheiat cu succes campania de eliberare a teritoriului naţional, la care au participat peste 520.000 de militari, dintre care 58.330 au fost ucişi, răniţi sau declaraţi dispăruţi.
Unităţile româneşti au continuat să ducă acţiuni militare pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la victoria obţinută la 9 mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Campurile de batalie pe care s-au jertfit ostasii romani, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, se intind din Basarabia si nordul Bucovinei, pana la Odessa, din Caucaz si Cotul Donului – Stalingrad, pana la Focsani – Namoloasa – Galati, de la Bucuresti, pana la Valea Prahovei, pana la Oarba de Mures, Satu Mare si Carei.
In Bucuresti, lupte grele s-au dat, intre 23 si 28 august 1944, la Scoala Superioara de Razboi, la Prefectura Ilfov, la Bariera Rahova si in padurile Baneasa si Otopeni.
In urma acestor lupte au fost capturati 6700 de militari germani, dintre care 7 generali si 358 de ofiteri.

Pe data de 25 Octombrie 1944 s-a incheiat eliberarea intregului teritoriu national.
Insa ostasii romani au continuat sa lupte pe fronturile din Ungaria, Cehoslovacia si Austria, pana pe 12 mai 1945.
Cele mai grele lupte s-au dat in timpul asediului Budapestei, la Posta Centrala, la cazarma Franz Iozeph, la fabrica de cauciuc, la Gara de Est si la hipodrom, si in Muntii Tatra, in Cehoslovacia.
Numai pentru eliberarea Budapestei, Corpul 7 de Armata a pierdut 10.708 militari, morti, raniti sau disparuti. In timp ce in luptele din Cehoslovacia au cazut 67.495 de eroi romani.
Regimentul 2 Care de Lupta a contribuit la eliberarea partii de nord-est a Austriei, ducand lupte grele la Mistelbach, Zistersdorf si Poysdorf.

Cred ca astazi se cuvine sa inchinam gandul, macar, memoriei ostasilor romani cazuti la datorie, nu numai pe campurile de bataie ale ultimei conflagratii mondiale, ci si in timpul Primului Razboi Mondial si in timpul Razboiului de Independenta.
Trebuie sa-i omagiem pe veteranii de razboi, pe ostasii romani care isi fac datoria in teatrele de operatiuni externe, dar si pe toti militarii romani, activi, in retragere sau in rezerva, pentru ca pe sacrificiile lor se sprijina Statul Modern Unitar Roman.