Incalzire, trafic, mediu, consolidare sau Canalul Bucuresti – Dunare?

Articol de Mircea Apostolescu, 18 octombrie 2016, 15:11

Pentru administratia locala, dar mai ales pentru noi, bucurestenii, este foarte important sa stabilim o strategie de dezvoltare a orasului, sa identificam cele mai stringente probleme si solutiile, proiectele care pot rezolva aceste probleme, sa ne prioritizam eforturile si resursele pentru a pune in practica aceste solutii.

De curand, odata cu vizita comisarului european Corina Cretu, actuala administratie a Capitalei incerca sa schiteze o lista de prioritati, de investitii, asupra carora isi propune sa concentreze, atat resursele interne, cat si pe cele provenite din atragerea de fonduri europene.

Din aceasta lista de prioritati fac parte modernizarea a 1000 de kilometri din reteaua de transport si distributie a agentului termic, incineratorul de la statia de epurare a apelor uzate de la Glina, construirea unui spital zonal, consolidarea cladirilor cu bulina rosie. De departe atrage, insa, atentia un mega-proiect, atat din punct de vedere al dimensiunii fizice, cat si sub aspectul dimensiunii financiare. Este vorba despre finalizarea Canalului Bucuresti – Dunare, care ar transforma Capitala in port la cel mai important fluviu al Europei. In plus, conform edilului Gabriela Firea, pe cursul canalului ar putea fi construite cateva minihidrocentrale, deoarece diferenta de nivel permite folosirea acestei energii regenerabile si nepoluante.

Proiectul, inceput de catre Nicolae Ceausescu, in anii ’80, a fost realizat in proportie de 70%. Dar, dupa 1989, lucrarile deja realizate au fost lasate in parasire si s-au degradat, ceea ce face ca, in prezent, stadiul de executie a canalului sa fie de aproximativ 50%. Pentru finalizarea proiectului, a fost estimat un necesar al investitiei de 1,5 – 1,7 miliarde de euro, pe care Administratia Bucurestiului isi propune sa-i obtina din fonduri europene. Asta in canditiile in care bugetul Capitalei este de circa 4 miliarde de lei pe an, adica sub 1 miliard de euro.

Pe de alta parte, unele dintre cele mai grave probleme ale Bucurestiului sunt, fara indoiala, traficul infernal si poluarea aerului. Cele doua probleme sunt strans legate, fiindca, in lipsa unui transport public eficient si civilizat, care sa le asigure mobilitatea, bucurestenii si cei care vin in Bucuresti din judetele limitrofe sau din tara aleg sa foloseasca masinile personale. Cele aproximativ 1,5 milioane de masini care circula pe strazile orasului zilnic, aduce Bucurestiul pe locul sase in topul celor mai aglomerate orase din lume, dintr-un total de 174. Ceea ce este mai grav este ca orasul nostru are o populatie mult mai redusa decat metropolele care il depasesc in top, Mexico City, cu 8,8 milioane de oameni, Bangok, cu 9,6 milioane, Istambul, cu 14 milioane de locuitori, Rio de Janeiro, cu 6,5 milioane de locuitori, si Moskova, cu 12 milioane de oameni.

Traficul aglomerat genereaza ambuteiaje si o poluare a aerului peste limitele admise de normele Uniunii Europene, fapt pentru care Bucurestiul este amenintat cu infringementul pe calitatea aerului, din partea Comisiei Europene. Practic, infringementul ar insemna o “amenda” de 1,7 milioane de euro, in prima etapa, iar, in cea de-a doua, “amenzi” de 200 de mii de euro pe zi, pana la conformare.

Asadar, rezolvarea problemei traficului si a celei a calitatii aerului este esentiala pentru Bucuresti. In acest scop, Planul de Mobilitate Urbana Durabila Bucuresti – Ilfov (PMUD) prevede ca, pentru dezvoltarea transportului public, Bucurestiul trebuie sa investeasca in dezvoltarea flotei RATB, amenajarea de benzi unice dedicate transportului in comun, in dezvoltarea retelei de transport, prin introducerea de linii de autobuze, tramvaie si troleibuze in Bucuresti, dar si in Ilfov.

Acelasi Plan de Mobilitate mai spune si ca Municipalitatea ar trebui sa investeasca in dezvoltarea metroului, in dezvoltarea infrastructurii rutiere, prin realizarea de pasaje, penetratii si supralargiri, in constructia de parcari si sa amenajeze un sistem de piste pentru biciclisti.

Pentru dezvoltarea sistemului de transport in zona Bucuresti – Ilfov, Planul de Mobilitate Urbana Durabila aduna proiecte in valoare totala de circa 7-8 miliarde de euro, care ar trebui realizate in urmatorii 15 ani.

Astfel, pentru dezvoltarea retelei de tramvai, un mijloc de transport de mare capacitate si nepoluant, PMUD prevede constructia unei extinderi de 1,3 kilometri a liniei de tramvai din zona Unirii. Aceasta va face conexiunea intre liniile de tramvai din zona de sud-est si cele din nord-estul orasului, proiect ce ar presupune o investitie de aproximativ 12,5 milioane de euro, fara TVA.

De asemenea, se propune modernizarea caii de rulare a tramvaielor pe directiile: Piata Sfanta Vineri (Unirii) – Republica, Stefan cel Mare – Pipera, Piata Victoriei – Bucurestii Noi, precum si pe traseul vest-est. Investitia necesara pentru realizarea acestor modernizari se ridica la nu mai putin de 216 milioane de euro, suma ce nu include TVA.

Un alt proiect, care necesita o investitie de nu mai putin de 426 milioane de euro, este acela al constructiei unei linii de tramvai, cu o lungime de 21 de kilometri, care sa lege centrul Bucurestiului cu Bragadiru si Voluntari.

PMUD mai prevede si constructia unei linii de tramvai, cu o lungime de 13 kilometri, care sa faca legatura intre Piata Victoriei si Popesti Leordeni. Aceasta ar costa 334 milioane de euro, fara TVA.

Achizitionarea de tramvaie rapide, pentru noile coridoare catre Popesti Leordeni si catre Bragadiru – Voluntari ar urma sa mai coste Municipalitatea peste 280 de milioane de euro.

PMUD mai include printre proiectele sale si dezvoltarea transportului cu autobuze si troleibuze. Spre exemplu, realizarea unui coridor de transport rapid cu autobuzul Buftea -Straulesti, ar necesita investitii de circa 40 de milioane de euro, iar o ruta de transport rapid, tot cu autobuzul, pe relatia Gara de Nord – Magurele, ar putea necesita investitii de 68 milioane de euro. Cumpararea unor autobuze de mare capacitate, articulate, realizarea benzilor unice pentru RATB, modernizarea retelei de troleibuze, reabilitarea statiilor de autobuz, achizitia de autobuze noi, reorganizarea traseelor de autobuz si modernizarea depourilor de troleibuze Berceni, Vatra Luminoasa si constructia unui nou depou ar costa inca circa 676 milioane de euro.

Iata, deci, ca numai proiectele pentru dezvoltarea si modernizarea transportului public ar necesita investitii de aproape 2 miliarde de euro, adica intreg bugetul Primariei Capitalei pe doi ani.

Trebuie sa tinem, insa, cont de faptul ca ceva mai bine de 1 miliard de lei, din cele 4 pe care le are Capitala, intr-un an, se duce pe subventiile la RADET si RATB. Daca mai adaugam salariile si cheltuielile de functionare ale Municipalitatii, mai raman disponibili pentru a fi cheltuiti doar circa 1,2 miliarde de lei.

In aceste conditii, ar trebui, oare, sa ne concentram eforturile si resursele pentru transport, calitatea aerului, incalzire, consolidare sau pentru canalul Bucuresti – Dunare?

Cred ca Administratia Capitalei ar trebui sa organizeze o dezbatere publica serioasa pe tema prioritatilor orasului, data fiind importanta tuturor acestor subiecte si dimensiunea efortului financiar pe care ele il presupun.